marți, 21 septembrie 2010

Transfagarasanul

Excursia pe Transfagarasan a fost una de vis. Cerul senin, fara pic de nor, astfel ca am putut vedea peisajul montan pina departe. Transfagarasanul este una din capodoperele comunismului, realizat prin sacrificiul poporului roman si estevo dovada vie a geniului, maiestriei inginerilor romani. A fost contruit intre 1970 si 1974. Pentru realizarea acestuia s-au escavat circa 3 milioane de tone de piatra, s-au facut peste 800 de lucrari transversale si aproape 300.000 de metri cubi de zidarie.

Pentru executarea tunelului Capra -Balea au fost sapati peste 41.000 metri cubi de piatra, folosindu-se 20 tone de dinamita, 3.500 tone de ciment, 90 tone de otel beton, 24.000 ancore, 130 tone de plase sudate, 14.000 metri patrati de cofraje, 1.800 metri de tuburi de beton, 4.100 metri de teava, 50 tone de confectii metalice, 7.000 metri cubi de nisip, 6.000 metri cubi de pietris, 3.000 tone de cribluri si 740 de lampi de iluminat.

Traseul Transfagarasan se intinde pe o lungime de aproape 90 km pe doua benzi de circulatie. Directia recomandata pentru strabaterea acestuia cu autoturismul este dinspre sud spre nord, din cauza pantei mai abrupte pe versantul nordic al Muntilor Fagaras. Traseul este deosebit datorita peisajelor intalnite, cu multe curbe periculoase, diferente mari de nivel, stanci si prapastii precum si cascade abrupte.
Transfagarasanul incepe din comuna Arefu, in judetul Arges, la kilometrul 61 al DN7C si se termina in comuna Cartisoara (Sibiu), la intersectia cu DN1. Are circa 91,5 kilometri lungime si doua benzi de circulatie. Este un drum in rampa cu multe serpentine.
Are mai multe tunele si viaducte - la Balea Lac soseaua trece prin cel mai lung tunel din Romania (887 m), Tunelul Balea. In tunel exista o singura banda de circulatie ce are 6 metri latime si un trotuar de un metru latime. Tunelul nu este iluminat artificial.
Soseaua este inchisa traficului de la sfarsitul lunii octombrie pana in luna iunie din cauza zapezii care acopera drumul.

Pe timp de iarna transportul de la Balea Cascada la Balea Lac se poate face cu telecabina pe o distanta de 3800 m.
Peisajul este foarte frumos si in acelasi timp salbatic avand in partea laterala prapastii pe o suprafata de 9 km. Din cauza faptului ca traseul este situat in cei mai inalti munti ai tarii, acesta poate fi strabatut doar vara. Transfagarasanul face legatura intre Muntenia si Transilvania respectiv intre judetul Sibiu si Curtea de Arges. Traseul prezinta o mare atractie pentru turisti datorita peisajelor fascinante create de relieful glaciar. Aici intalnim lacurile Vidraru, Capra, cabane, Complexul Cumpana si telecabina Balea, cascada si lacul Balea.

In imaginea de mai jos este iesirea din tunelul Capra-Balea.
Tunelul rutier Capra-Balea Lac strabate muntele Paltinul intre cotele 2.025 si 2.042 de metri. Cu o lungime de 887 de metri, este cel mai lung tunel rutier din Romania si cea mai inalta constructie destinata transportului cu masina din Romania. Galeria are patru metri si jumatate, iar circulatia se face pe o singura banda pentru ambele sensuri. Tunelul nu este iluminat artificial si are aerisire naturala.
Pe marginea lacului Balea. Lacul glaciar Balea s-a format intr-un circ glaciar si se intinde intre Defileul Oltului si Muntii Piatra Craiului. Situat la peste 2.000 de metri, lacul are o suprafata de peste 360 de metri patrati, iar in cel mai adanc loc atinge 11 metri. Din 1932 toata suprafata lacului si aproape 200 de hectare din jurul sau au fost declarate rezervatie stiintifica. In apropiere a fost construit, in anul 2006, primul hotel de gheata din Europa de Est.
Tansfagarasanul spre nord, catre Transilvania

joi, 16 septembrie 2010

Barajul Vidraru

Lacul Vidraru este un lac de acumulare, creat în anul 1965 de Barajul Vidraru în judetul Arges, pe raul Arges, pentru producţia de energie electrica.
Situat între Muntii Fruntii
şi Masivul Ghitu lacul adună apele râurilor Capra, Buda şi ale câtorva afluenţi direcţi (Raul Doamnei, Cernatul şi Valsanul, Topologul, raul Valea lui Stan şi Limpedea), cu un debit total de cca 5,5 mc/s.
Suprafaţa totală a lacului este de 893 ha
, lungimea de 10,3 km, laţimea maximă de 2,2 km în zona Valea Lupului – Călugăriţa şi o circumferinţă de 28 km.Adâncimea maximă a apei este de 155 m lânga barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime la coronament de 307 metri. Volumul apei este de 465 milioane mł. Nivelul normal de retenţie este de 830,00 metri deasupra nivelului marii (mdM).
Construirea barajului Vidraru a durat cinci ani şi jumătate începând în anul 1960
. Pentru această realizare, au fost necesare 42 km de tunel subteran, au fost excavate 1.768.000 de mc de rocă, din care aproximativ 1 milion în subteran, s-au turnat 930.000 m3 de beton din care 400.000 de m3 în subteran şi de asemenea au fost instalate 6300 de tone de echipament electromecanic.
La data de finalizare aceasta s-a situat, masurat la înălţime, aproximativ pe locul 8 în Europa
şi pe locul al 20-lea în lume.Pe Barajul Vidraru se poate practica sportul extrem de Bungee jumping.



Cetatea Poienari

Cetatea Poienari este situata in judetul Arges, la 4 km de barajul Vidraru, construita in stanca la o altitudine de 850 m, pe un platou din culmea muntelui Cetatea.
Pentru a ajunge la ruinele cetatii trabuie sa te incumeti sa urci cele 1480 de trepte din beton, ce serpuiesc printre copaci, la capatul carora te intampina o casuta, construita intre anii 1969-1972, in stil argesean.
Una dinte putinele cetati medievale, Cetatea Poienari apare mentionata pentru prima data in anul 1453 intr-un document prin care Ludovic al V -lea cere localnicilor sa execute lucrari de renovare a fortaretei, pentru a fi pregatita pentru eventualele atacuri dusmane. In alte documente, ca cele ale cancelariei din Valahia, numele cetatii apare mentionat abia in anul 1481. Cetatea a fost construita in doua etape. Prima etapa a fost la sfarsitul secolului al XIII -lea si inceputul secolului al XIV-lea, perioada in care a fost construit turnul dreptunghiular din piatra, cu trei nivele despartite de plansee din lemn. Accesul in turn se facea pe scari mobile. In etapa a doua s-au construit zidurile cu turnuri semicirculare. La constructia zidurilor s-a folosit piatra, iar pe interior au fost dublate cu caramida la partile superioare, grosimea lor fiind de 2-3 metri. Patru din turnurile de aparare aveau forma rotunda si unul era conceput sub forma unei prisme.
Datorita pozitiei si amplasamentului ei, cetatea, era greu de observat fiind un loc de refugiu pentru domnitori. Se presupune ca, datorita unui cutremur, cetatea a fost distrusa in totalitate, ajungand o ruina.

In 1456, cand la tronul tarii a venit domnitorul Vlad Tepes, din porunca acestuia, cetatea a fost refacuta complet. Despre refacerea cetatii din timpul lui Vlad Tepes exista o legenda care spune ca domnitorul a pedepsit, pentru tradare, boierii targovisteni pe care i-a pus cu mic cu mare sa reconstruiasca cetatea care la acea data numai era decat o ruina. Cetatea l-a inspirat şi pe Jules Verne în crearea capodoperei Castelul din Carpaţi cu legende povestite de o româncă despre misterioasa cetate a lui Vlad Ţepeş.

Peisajul ce ni se infatiseaza inaintea ochilor este de neimaginat, fiind unic prin strania lui frumusete.




Manastirea Curtea de Arges

Mănăstirea a fost construită de Neagoe Basarab (1512 - 1517) pe locul vechii mitropolii (1359). Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumaţi. Ea este păstrată fragmentar în Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. Reparată de câteva ori, biserica a fost restaurată (1875 - 1886) de arhitectul francez André Lecomte du Nouy, discipol al lui Eugene Viollet-Le-Duc, care i-a adus şi unele modificări care au diminuat valoarea istorică a monumentului. Construită din piatră făţuită şi profilată, biserica are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii Vodica II, reluat şi în alte construcţii (mitropolia din Bucureşti, biserica fostei mănăstiri Cotroceni, manastirea Tismana etc.).
În faţa intrării se află un agheasmatar deschis, a cărui cupolă cu arcuri dantelate se sprijină de patru coloane, lucrate în marmură de felurite tonuri şi împodobite cu desene (1516-1517). Precum întreaga biserică, şi acesta reprezintă o admirabilă operă de artă.

Legenda cunoscutei Mănăstiri spune că Neagoe Basarab l-a angajat pe meşterul Manole să o construiască. Însă tot ceea ce clădea în timpul zilei, noaptea se dărâma. Într-o noapte, meşterul visă un înger ce îi spuse că trebuie sa îşi sacrifice soţia, Ana, pe care ar urma să o clădească în zidurile Mănăstirii. A doua zi când Ana a venit la Manole să îi aducă mâncare, a zidit-o, şi astfel, Mănăstirea a putut să fie construită. In partea sudica a bisericii, pe exteriorul zidurilor se afla o pecete care insemneaza locul legendarului mormint al Anei. Mai jos o imagini a catapeteasmei.

Un scaun princiar.


În pronaos se află mai multe morminte acoperite cu lespezi de piatră (regele Carol I, Ferdinand si reginele Elisabeta si Maria). Cea mai valoroasă din punct de vedere artistic este cea a lui Radu de la Afumaţi (1529), care îl înfăţişează pe viteazul domnitor călare şi cu sceptrul în mână.

In aceeasi incinta undeva in spatele bisercii lui Neagoe Basarab se afla biserica Sf. Filofteia, unde se gasesc moastele acestei sfinte. Filofteia s-a născut pe la 1206 în cetatea Târnovo, din sudul Dunării. Părinţii ei erau creştini şi se ocupau cu agricultura. Mama fecioarei era de neam valah, fiind o fire evlavioasă şi temătoare de Dumnezeu, mergând adesea la slujbele bisericeşti, ascultând cu luare aminte cuvintele Scripturii şi străduindu-se să fie o împlinitoare a lor. Astfel, copila Filofteia a primit o aleasă educaţie religioasă, fiind nelipsită de lângă mama ei la slujbele bisericeşti şi la celelalte fapte creştine, cu precădere cultivându-şi virtutea milosteniei.
Tatăl fecioarei se îndeletnicea cu plugăria şi avea şi el credinţa creştină, dar această credinţă era nelucrătoare. Grijile acestei lumi, precum şi deşertăciunile vieţii i-au înţelenit sufletul, aşa că binefacerile şi milosteniile făcute de Filofteia le socotea o pagubă, adeseori certând-o şi chiar bătând-o.
Când copila a ajuns la vârsta fecioriei, mama ei s-a mutat la Domnul, astfel că Filofteia a rămas în grija tatălui. Acesta s-a recăsătorit cu o femeie străină de credinţa creştină. Datorită acestui fapt, ea a ajuns să o urască de moarte pe nevinovata fecioară, pornindu-se împotriva ei cu mânie şi răutate, cu chinuiri şi cu bătăi, căutând, asemenea Irodiadei, vreme potrivită pentru a o învrăjbi şi mai mult cu tatăl ei.
Între multele îndatoriri pe care mama vitregă le dăduse fecioarei, se afla şi aceea de a duce tatălui său hrană la câmp. Pe drumul spre ţarina unde lucra tatăl ei, adeseori îi ieşeau înainte oameni săraci, care o ştiau milostivă, şi pe care o rugau să-i miluiască şi pe dânşii. Copila, văzându-i în ce stare se aflau, se înduioşa, şi neavând cu ce să-i miluiască, le dădea din mâncarea tatălui său. Întâmplându-se acest lucru de mai multe ori, tatăl copilei rămânea fără hrană îndestulată. Întrebându-şi soţia ce se întâmplă cu bucatele, aceasta i-a răspuns că ea îi dă cele trebuincioase, dar că poate Filofteia împarte mâncarea la săraci, după cum îi ştia obiceiul.
Auzind aceasta, tatăl copilei şi-a pus în gând să o urmărească. Aşa a putut vedea cum Filofteia împărţea săracilor din mâncarea pe care trebuia să o ducă tatălui. Dar, în loc să se bucure de buna deprindere a fetei, s-a pornit cu mânie asupra ei, şi scoţând de la brâu barda pe care o avea asupra sa, a aruncat-o asupra ei, rănind-o grav la picior. Prin rană, sângele a început să curgă şiroaie, astfel că datorită pierderii de sânge, copila, în vârstă de numai 12 ani, şi-a dat viaţa în mâinile Domnului.
Înspăimântându-se de fapta pe care o făcuse, nevrednicul tată, care se făcuse ucigaşul propriei fiice, s-a gândit să o ridice pentru a o înmormânta. dar Dumnezeu, care nu lasă nerăsplătite nevoinţele robilor săi, a îngreuiat trupul tinerei fecioare aşa de mult, încât nimeni nu a putut să o ridice. Nedumerit, tatăl a alergat în cetate, la episcop, unde a povestit toată întâmplarea, şi cum trupul fecioarei se află îngreuiat pe pământ, slăvit de Dumnezeu cu cerească lumină. Venind episcopul cu mai marii cetăţii, cu clerici şi cu mulţime de credincioşi, la locul unde se afla trupul fecioarei, au înălţat rugăciuni către Dumnezeu şi au vrut să ridice trupul fecioarei, pentru a fi aşezat cu cinste în catedrala cetăţii. Nu au putut însă să mişte trupul fecioarei, drept pentru care s-au minunat şi mai tare de această aleasă a lui Dumnezeu.În cele din urmă au înţeles că nu este voia Sfintei ca să fie dusă în cetate, şi astfel au început să spună numele diferitelor cetăţi, biserici şi mânăstiri din dreapta şi stânga Dunării. Când au rostit numele bisericii cu hramul Sfântul Nicolae de la Curtea de Argeş, trupul sfintei s-a arătat imediat mai uşor şi decât era în mod firesc. Fiind înştiinţat voievodul Radu Negru despre voia Sfintei, acesta a venit în grabă, cu evlavie, la Dunăre, înconjurat fiind de vlădici, clerici şi mult popor, unde au întâmpinat sfintele moaşte ale fecioarei, după care le-au aşezat în acea biserică din Curtea de Argeş.
În anul 1517, domnitorul Neagoe Basarab ctitoreşte mânăstirea Curtea de Argeş, unde se mută şi moaştele Sfintei, rămânând acolo până astăzi, ca loc de pelerinaj şi de închinare. Astfel, sfintele moaşte ale Sfintei Muceniţe Filofteia-Fecioara au devenit pentru ţara noastră o binecuvântare a lui Dumnezeu, iar pentru poporul român, izvor nesecat de binefaceri, de 8 veacuri ea ocrotind Curtea de Argeş şi pe credincioşii ortodocşi.
Mai jos o imagine de la racla cu moastele sfintei Filofteia.

În apropierea bisericii se află fântâna meşterului Manole, constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare.
Balada Monastirea Argeşului spune că meşterul Manole şi-a zidit în zidurile acestei magnifice mănăstiri soţia deoarece tot cea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea. Tot legenda ne dă o explicaţie şi pentru fântâna meşterului Manole când domnitorul a văzut această măreaţă construcţie i-a întrebat pe cei zece meşteri dacă mai pot construi o mănăstire mai frumoasă decât aceasta. Aceştia au răspun afirmativ, iar domnitorul, pentru a împiedica posibila construcţie a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit ca schelele pe care erau urcaţi meşteri să fie dărâmate şi astfel cei zece "meşteri mari, calfe şi zidari" au rămas blocaţi pe acoperiş. Ei şi-au făcut aripi din şindrile şi s-au aruncat de pe acoperişul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămaţi, dar toţi au murit. În locul unde s-a prăbuşit meşterul Manole a apărut un izvor, fântâna meşterului Manole.

joi, 2 septembrie 2010

Manastirea Corbii de Piatra

Manastirea Corbii de Piatra este situata in judetul Arges, la 23 de km de Campulung. Inceputurile asezamantului sunt prea putin cunoscute, informatiile despre manastire fiind deductii stabilite din viata celorlalte edificii monahale, majoritatea aparand in locul altora mai vechi. 23 iunie 1512 reprezinta prima atestare documentara a manastirii, dar nu constituie si infiintarea acesteia.
Exista marturii care confirma existenta lacasului si inainte de aceasta data. Manastirea este un ansamblu rupestru din secolul XIV, reinfiintat in perioada lui Neagoe Basarab, de catre monahia Magdalina, fiica si sotie de boier. Manastire domneasca, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, este si primul lacas de calugarite atestat documentar la noi in tara. Dupa cativa ani maicutele au fost mutate la manastirea Cornetu si s-au adus calugari.
Biserica manastirii este sapata in stanca, iar in secolul al XIX-lea a fost modificata. Arhiereul Iosif de Sevasta a hotarat sa mareasca constuctia, daltuind in stanca un pronaos de 5.5 metri cu intrarea spre nord in naos.
Zidul despartitor dintre cele doua altare s-a spart, iar o noua catapeteasma s-a construit. In anul 1882, in timpul slujbei de Inviere, s-a surpat peretele vestic al pronaosului. In vara aceluiasi an, niste mesteri italieni au cioplit din stanca surpata niste caramizi imense, ca de cetate, reconstituind astfel peretele prabusit. Crucea de piatra de la 1700 o gasim fixata in stanca deasupra bisericii, iar in fata bisericii este paraclisul de lemn cu clopotnita construit in 1890.
Pictura este de asemenea deosebit de valoroasa, specialistii afirmand ca este o executie in cea mai pura traditie bizantina si ca dateaza din secolul XIV. Langa biserica, sapat tot in stanca, exista un spatiu amenajat ca un tribunal in aer liber. Marturiile arata ca era folosit de Neagoe Basarab pentru a face judecati publice. Locul de la Corbii de Piatra este recunoscut drept o vatra ascetica romaneasca.

Casa memoriala "George Topirceanu" din Namaesti

Aproape de centrul satului Namaeşti, faţa in faţa cu schitul de piatra ce domina de pe deal, se afla o casa ţaraneasca cu pridvor larg la etaj, acoperita cu şiţa şi ridicata de maini pricepute la inceput de veac, in 1900, loc in care poetul George Toparceanu şi-a petrecut 8 ani din viaţa, casa intrata in patrimoniul muzeului prin donaţia familiei in anul 1958.


La intrarea in micul parc, printre pomi te intampina statuia de bronz a poetului ridicata in 1973 de ofiţerul in rezerva Marius Buturoiu pe soclul careia sunt aşternute ultimele versuri din "Balada morţii".
Mica expoziţie de la parter invita vizitatorii intr-o incursiune in timp pentru a cunoaşte viaţa şi activitatea poetului "Baladelor vesele şi triste" prin intermediul fotografiilor, scrisorilor catre familie, documentelor originale sau facsimilelor şi publicaţiilor. O scara interioara de lemn ne conduce la etaj unde, in doua incaperi dispuse simetric faţa de un antreu, a fost recreata atmosfera in care a trait şi a scris George Toparceanu. Catre strada un dormitor cu mobilier de epoca şi multe ţesaturi populare evoca pentru vizitator calmul orelor de odihna ale poetului. Paşii lui traversau micul hol şi ajungeau in camera de lucru unde, la biroul pirogravat aşternea in momente de inspiraţie versuri. Imaginea n-ar fi completa fara ghidajul original presarat cu versuri şi cintece cu care ghidul muzeului işi intampina vizitatorii.

Undeva in fosta livada a poetului (unde inca mai sunt pruni ale caror fructe sunt delicioase) un calut manca iarba linistit si bucuros de musafiri.

Manastirea Namaiesti

Asezata la 5 km nord-est de Campulung, biserica este de piatra, in intregime sapata in stanca de maini necunoscute, datata din prima jumatate a sec. XVI (1547). Pe peretii bisericii se pot vedea picturi murale neindemanatic realizate, cu figuri de sfinti sterse in pridvorul sudic, interiorul este nepictat, cu icoane atarnate pe pereti. Printre numeroasele icoane se afla icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, atribuita de traditie Evanghelistului Luca, inramata in argint la 1798, litografiata in 1871 de Maior Papa Zogeu.
Alaturi de aceasta se afla o cruce veche din 1601, ridicata langa turla de Radu Postelnicu. Tot aici se gasesc hrisoave cu proprietati din anii 1542 si 1572, carti vechi, casa memoriala G.Toparceanu, ateliere de covoare si macrameuri, mausoleul din Mateias, inchinat eroilor din primul razboi mondial. Manastirea Namaiesti se afla intr-o zona cu stravechi urme istorice si de un pitoresc deosebit, ascunsa intr-o stanca, la altitudinea de 765 m. Nu se cunosc date exacte privind intemeierea schitului, dar legende transmise oral, din mosi-stramosi, in satul Namaiesti pomenesc si numele domnitorului Negru Voda, acelasi cu cel care a poruncit construirea manastirii din balada Mesterul Manole (Curtea de Arges).
Potrivit acestor legende, trei ciobani au ajuns cu oile pe stanca in care se afla astazi manastirea. Innoptand in aceste locuri, au avut toti trei acelasi vis: in dangat de clopot, fiecaruia dintre ei i s-a aratat un inger care i-a spus ca in acea stanca se afla o icoana zugravita dupa chipul adevarat al Maicii Domnului. Dimineata, trezindu-se, si-au spus unul altuia visul avut, s-au infricosat si au hotarat sa se mute pe un versant alaturat. Visul s-a repetat in noaptea urmatoare, iar in a treia noapte li s-a aratat chiar Maica Domnului, care i-a dus la o stanca anume si le-a aratat intrarea in grota, spunandu-le sa faca un locas de inchinare acolo unde vor gasi icoana. Hramurile alese de ei au fost al Intrarii in Biserica a Sfintei Fecioare Maria (21 noiembrie) si al Izvorului Tamaduirii (in prima vineri de dupa Sf. Pasti). Se crede ca tot atunci le-a spus Maica Domnului ca numarul vietuitorilor din manastirea ce se va intemeia aici sa fie intotdeauna 33 (anii traiti de Mantuitorul Iisus pe pamant).
Icoana despre care se spune ca a fost gasita in stanca de cei trei ciobani se pare ca este una dintre cele mai vechi din toata crestinatatea. Se crede ca este una dintre cele 12 icoane pictate de Sf. Apostol si Evanghelist Luca la dorinta Maicii Domnului, care le-a destinat celor 12 Apostoli ce urmau sa plece la propovaduirea Evangheliei. Pe aceste locuri, icoana a fost adusa de Sf. Apostol Andrei, care a propovaduit in Dobrogea si a plecat apoi spre Dacia Superioara, facand popas langa un templu paganesc, inchinat zeului Zamolxes. Apostolul Andrei, care crezuse ca in grota traieste un slujitor al zeului, pe care-l va crestina, nu gaseste pe nimeni in grota si s-ar fi adresat celor cu care calatorea: Nemo est (Nu este nimeni), de unde numele Namaiesti. Apostolul a coborat in grota si a lasat icoana in partea de nord, aproximativ pe acelasi loc in care se afla acum in biserica manastirii.
In 1798, icoana a fost ferecata in argint de Enache Postelnicul, iar in 1913 sotia unui general din armata romana a pus sa i se faca o rama de argint.In afara bisericii, langa peretele stancos, se afla mormintele unor preoti care au slujit in secolele al XIX-lea si al XX-lea in biserica manastirii, precum si al mamei pictorului I.D. Negulici (secolul XIX), schimonahia Pelaghia Negulici.