Mai sus aveti o imagine a pensiunii Kaffai, doar un corp. Vineri seara a debutat cu un gratar la care am contribuit cu totii: unii au taiat lemne, altii s-au dat in leagan, iar altii (cei mai harnici) au stat de vorba. Dupa lupte indirjite cu gratarul, a carui constructie i-a pus in incurcatura pe grataragii grupului am purces la cinat, unde adultii au stabilit traseul de a doua zi, care oricum era hotarit de ghidul nostru, dl profesor Puscarciuc, de vreo saptamina si ceva.
Lichidele din sticlele de apa minerala se pare ca le-a aprins imaginatia de nu se mai dadeau dusi la culcare desi a doua zi trebuia sa ne trezim pe la ora 5.00.
Iata si traseul zilei de simbata care avea sa ne rezerve multe surprize: Gheorghieni-Muntele Mogosbiuc-Pasul Covacipeter-Izvorul Oltului-Muntele Sipos-Muntele Ciser- si din nou Gheorghieni. Cam 16 km facuti in vreo 9 ore. Dimineata se anunta promitatoare.
Bineinteles ca am inceput cu un urcus care ne-a scos plaminii din noi.
Apoi am putut vedea Gheorghieniul de sus. A urmat iar un urcus si din nou pauza. Vremea se anunta a tine cu noi.
La un moment dat am descoperit ...vestitorii primaverii.
Ghiocei si...
Brinduse...multe asa de multe de trebuia sa calci pe ele.
Dupa aceste suave aparitii care ne-au bucurat drumul si-au facut simtita prezenta si norii negri aducatori de ploaie. temperatura aerului a inceput sa scada incit a trebuit sa ne punem gecile din nou pe noi.
Petice de zapada rideau la noi de pe versantii din fata.
Aproape de izvorul geografic al Oltului am dat de o mica biserica din lemn. Nu era nimeni prin zona asa ca am mers mai departe.
Un mic popas pentru a ne astepta ghidul . Si iata am ajuns si la izvorul Oltului, un mic paruas pe care l-am trecut de citeva ori pentru ca isi facuse mica albie chiar pe drumul de carute pe care mergeam noi.
Aici este o placuta pe care scrie in trei limbi ca aici este izvorul marelui Olt.
Ajunsi la izvor ne-a prins si o mica ploaie care ne-a facut sa grabim pasul. Dupa citva timp ploaia s-a transformat in lapovita si apoi in ninsoare. De zapada am avut parte pe saturate. Cred ca mai mult de o ora am mers prin ea. Si nu era mica deloc. Prin unele locuri depasea bine 0,5m.
Cam asa a trebuit sa parcurgem drumul prin zapada. Ne-a sleit de puteri si ne-a murat bocancii.
Aici tata a cazut la datorie cu fundul in zapada.
Scapati de zapada rasuflam usurati, iar altii se intind la putinele raze de soare care ajung printre nori la noi.
Drumul a continuat printr-o padure doborita de furtuna unde cu greu am mai descoperit marcajul turistic.Iata o tulichina sau liliac salbatic, in toata splendoarea ei.
Acest plai ne-a pus la grele incercari genunchii, dar era ultimul pe care aveam sa-l mai coborim in aceasta zi.
Seara am serbat victoria cuceririi izvorului Oltului. A doua zi a plouat rau. Intr-o clipa de ragaz al ploii am vizitat Manastirea din Izvorul Muresului unde am vazut caprioare si apoi am plecat catre Onesti.
Drumul continua pina la intersectia cu cabana Bucias, in dreapta, iar noi am facut la stinga spre Intarcatoarea, unde accesul masinilor este interzis. 
Cabana Intarcatoarea care se poate inchiria.
Si pastravaria unde personalul este foarte amabil, si de unde am putut cumpara citiva pastravi (20 lei kg)
Si nu putea lipsi nici "domnul" ratoi.
Aici suntem noi odihnindu-ne in zapada.
si aici un om de zapada care s-a dat pe tobogan.
Prieten care tot drumul a facut o multime de giumbuslucuri pentru fiecare bucatica de mancare primita.
Pina la urma ne multumim sa facem fotografii, fiecare cum si cu cine doreste.
Diana nu se da batuta si incearca sa urce pe turturii uriasi uniti intre ei. Dar renunta pentru moment.
Pe stincile de linga drum intilnim turturi translucizi formati de o apa foarte limpede.
Postări
