Izvorul Oltului

N-am mai scris de mult. Deh, timpul liber este din ce in ce mai putin. Astazi o sa va prezint citeva fotografii dintr-o excursie la izvorul geografic al Oltului. Initial miniexpediatia de trei zile a fost programata pentru a atinge atit izvorul Oltului cit si izvorul Muresului. Din nefericire, vremea rea, cu ploaie mocaneasca in cea de-a treia zi ne-a facut sa ne multumim doar cu izvorul geografic al Oltului. Plecarea a fost vineri 9 aprilie. S-a mers prin cheile Bicazului si ne-am cazat in Izvorul Muresului la o superpensiune, Kaffai, cu preturi accesibile (35 lei/noapte/persoana). Participanti : 16 persoane.

Mai sus aveti o imagine a pensiunii Kaffai, doar un corp. Vineri seara a debutat cu un gratar la care am contribuit cu totii: unii au taiat lemne, altii s-au dat in leagan, iar altii (cei mai harnici) au stat de vorba. Dupa lupte indirjite cu gratarul, a carui constructie i-a pus in incurcatura pe grataragii grupului am purces la cinat, unde adultii au stabilit traseul de a doua zi, care oricum era hotarit de ghidul nostru, dl profesor Puscarciuc, de vreo saptamina si ceva.

Lichidele din sticlele de apa minerala se pare ca le-a aprins imaginatia de nu se mai dadeau dusi la culcare desi a doua zi trebuia sa ne trezim pe la ora 5.00.

Iata si traseul zilei de simbata care avea sa ne rezerve multe surprize: Gheorghieni-Muntele Mogosbiuc-Pasul Covacipeter-Izvorul Oltului-Muntele Sipos-Muntele Ciser- si din nou Gheorghieni. Cam 16 km facuti in vreo 9 ore. Dimineata se anunta promitatoare.
Bineinteles ca am inceput cu un urcus care ne-a scos plaminii din noi.

Apoi am putut vedea Gheorghieniul de sus. A urmat iar un urcus si din nou pauza. Vremea se anunta a tine cu noi.

La un moment dat am descoperit ...vestitorii primaverii.

Ghiocei si...

Brinduse...multe asa de multe de trebuia sa calci pe ele.

Dupa aceste suave aparitii care ne-au bucurat drumul si-au facut simtita prezenta si norii negri aducatori de ploaie. temperatura aerului a inceput sa scada incit a trebuit sa ne punem gecile din nou pe noi.

Petice de zapada rideau la noi de pe versantii din fata.

Aproape de izvorul geografic al Oltului am dat de o mica biserica din lemn. Nu era nimeni prin zona asa ca am mers mai departe.

Un mic popas pentru a ne astepta ghidul . Si iata am ajuns si la izvorul Oltului, un mic paruas pe care l-am trecut de citeva ori pentru ca isi facuse mica albie chiar pe drumul de carute pe care mergeam noi.

Aici este o placuta pe care scrie in trei limbi ca aici este izvorul marelui Olt.

Ajunsi la izvor ne-a prins si o mica ploaie care ne-a facut sa grabim pasul. Dupa citva timp ploaia s-a transformat in lapovita si apoi in ninsoare. De zapada am avut parte pe saturate. Cred ca mai mult de o ora am mers prin ea. Si nu era mica deloc. Prin unele locuri depasea bine 0,5m.


Cam asa a trebuit sa parcurgem drumul prin zapada. Ne-a sleit de puteri si ne-a murat bocancii.

Aici tata a cazut la datorie cu fundul in zapada.

Scapati de zapada rasuflam usurati, iar altii se intind la putinele raze de soare care ajung printre nori la noi.



Drumul a continuat printr-o padure doborita de furtuna unde cu greu am mai descoperit marcajul turistic.
Iata o tulichina sau liliac salbatic, in toata splendoarea ei.

Acest plai ne-a pus la grele incercari genunchii, dar era ultimul pe care aveam sa-l mai coborim in aceasta zi.

Seara am serbat victoria cuceririi izvorului Oltului. A doua zi a plouat rau. Intr-o clipa de ragaz al ploii am vizitat Manastirea din Izvorul Muresului unde am vazut caprioare si apoi am plecat catre Onesti.