Scutaru-Cascada Bucias

31 ianuarie 2010. Vremea se anunta frumoasa, de iarna dar buna pentru o drumetie. Asa ca la propunerea dlui Levitchi am mers sa vedem cascada Bucias (sau Zimnicioara, dupa unii) iarna. Vara am vazut-o deja. In total vreo 15-16 km dus intors de mers pe jos, adica o cura de aer curat si relaxare in mijlocul frumusetilor naturii numai buna pentru o noua saptamina de lucru si de vacanta pentru Diana. Cascada face parte din rezervatia naturala Bucias si se afla pe cursul superior al riului Casin.

Dupa gerul din zilele trecute, toata lumea era bine incotosmanata si dornica de a respira aer curat. Iata grupul nostru, mai putin fotograful. Pe drum ni s-a mai alaturat inca un pasionat de drumetie...sau doar infometat, pe care-l vedeti in poza a doua de mai jos.

Prieten care tot drumul a facut o multime de giumbuslucuri pentru fiecare bucatica de mancare primita.




Drumul era foarte bun pentru mers pe jos. Peisajul greu de descris in cuvinte.

Dupa circa o ora am ajuns la cabana Bucias unde am luat o gustare.



Apoi am trecut peste o bariera care opreste circulatia auto catre cascada.

Pe alocuri pe gheata paraului de linga drum forestier se vedeau urma de animale salbatice (caprioare, probabil) care se adapasera din ochiurile de apa ivite in gheata de deasupra apei. La un moment dat ne-a aparut in fata un perete de gheata. Vara pe aceasta coasta curge apa mai multor izvoare.

Privim fascinati creatia apei si frigului.

Apoi ne vine un gand de a escalada acest perete de gheata si ne asezam in sir indian.
Pina la urma ne multumim sa facem fotografii, fiecare cum si cu cine doreste.

Diana nu se da batuta si incearca sa urce pe turturii uriasi uniti intre ei. Dar renunta pentru moment.

Dam si de izvorul amenajat pentru turistii insetati, mai ales vara. Curiozitatea ne impinge sa bem din apa. Constatam ca nu este foarte rece.

Pe stincile de linga drum intilnim turturi translucizi formati de o apa foarte limpede.

Iata si cascada Bucias, undeva in mijlocul fotografiei de mai jos. Stupoare, este inghetata, dar de dedesubt se aude cum curge apa.

E toata un val mare de gheata. Regretam ca nu putem cobori la baza ei pentru fotografii mai spectaculoase.

Cascada vazuta de deasupra ei, unde am facut un alt popas pentru o gustare si o degustare de ceai si ...vin, cei care nu conduc.

Dupa pauza de vreo ora ne intoarcem la masini. Pe drum Diana mai incearca, fara prea mare succes, o escalada pe peretele de gheata.