Saptamina trecuta dl profesor Radu Puscarciuc ne-a invitat intr-o noua excursie in zona Lacului Sf. Ana-Balvanyos. Lacul Sfânta Ana se afla in Carpaţii Orientali, la hotarul dintre judeţele Harghita şi Covasna. Este singurul lac de origine vulcanică din Europa. Apa nu are viaţă, dar se află într-un loc unic, la poale de munte, îmbrăţişată de păduri de conifere. Natura, poveştile acestui ţinut, dar şi efectele terapeutice ale aerului puternic ionizat sau izvoarele minerale sunt destul motive pentru a ajunge în zonă, măcar pentru un weekend. Bineinteles ca nu am putut rezista tentatiei, asa ca duminica, 28 iunie am pornit la drum.
Plecarea: ora 7.00 din Onesti si am ajuns in parcarea de linga lac la ora 9.00.
Participanti la excursie: 13 adulti si 3 copii.
Abia ajunsi ne dezmortim, ne luam in spate rucsacii si ne pregatim sa purcedem catre lac.
In fotografia de mai jos sunt cei mai tineri participanti la excursie, nepoatele familiei Puscarciuc: Sara-4 ani si Carmen, absolventa a 2 clase primare
Drumul catre lacul Sf. Ana l-am facut mai de-a dreptul, taind serpentinele asfaltate.
In curind zarim printre brazi lacul linistit.
Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620 m şi o lăţime maximă de 460 m, o suprafaţă de 19,50 ha şi o adâncime maximă de 7 m. Lacul îşi completează apele numai din precipitaţii, neavând izvoare. Practic ne aflam în craterul unui vulcan.
Legenda spune că odinioară, pe acest loc se afla o cetate. Stăpânul cetătii, supărat pe 13 fecioare din popor, printre care si preafrumoasa Ana, le-a înhămat la o calească si le-a biciut până la sânge. Ana, nemairezistând la durere, a făcut o rugăciune către Dumnezeu, după care a rostit un blestem : "Dă Doamne să se crape pământul acum, să ne scufundăm şi noi". Şi Dumnezeu a ascultat ruga şi a surpat muntele şi din lacrimile plânse ale fetelor s-a născut un lac, curat ca lacrima.
Apa lacului este atât de curată, încât se apropie de puritatea celei distilate. Nu este oxigenată, motiv pentru care nici o vietate nu trăieşte aici. Povestea spune că cine se scaldă în ea e spălat de păcate şi sigur nu moare.
Dupa relaxarea de la lac am plecat intr-un scurt traseu (semn: cruce albastra) pe Muchia Lacului care inconjoara lacul ajungand tocmai in parcarea de unde am plecat. Dupa ce am urcat prin padure pina am transpirat (mai mult tata) am dat de o poienita unde ne-am tras un pic sufletul.
Legenda spune că odinioară, pe acest loc se afla o cetate. Stăpânul cetătii, supărat pe 13 fecioare din popor, printre care si preafrumoasa Ana, le-a înhămat la o calească si le-a biciut până la sânge. Ana, nemairezistând la durere, a făcut o rugăciune către Dumnezeu, după care a rostit un blestem : "Dă Doamne să se crape pământul acum, să ne scufundăm şi noi". Şi Dumnezeu a ascultat ruga şi a surpat muntele şi din lacrimile plânse ale fetelor s-a născut un lac, curat ca lacrima.
Apa lacului este atât de curată, încât se apropie de puritatea celei distilate. Nu este oxigenată, motiv pentru care nici o vietate nu trăieşte aici. Povestea spune că cine se scaldă în ea e spălat de păcate şi sigur nu moare.
Dupa relaxarea de la lac am plecat intr-un scurt traseu (semn: cruce albastra) pe Muchia Lacului care inconjoara lacul ajungand tocmai in parcarea de unde am plecat. Dupa ce am urcat prin padure pina am transpirat (mai mult tata) am dat de o poienita unde ne-am tras un pic sufletul.
Cu Sara pe un bustean inconjurate de urzici. Carina ne pazeste.
Odata ajunsi pe creasta, peisajul care se deschide in fata ochilor este de poveste.
Apoi am dat de ...fragi cu o aroma de nedescris.
Zilele urmatoare va voi prezenta continuarea excursiei.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu