Data: Duminica 11 octombrie 2009.
Participanti: 15 persoane si un catel: Carina
De aceasta data excursia a inceput din satul Lemnia, situat la 15 km de orasul Tg. Secuiesc. Traseul urma sa se desfasoare in sudul muntiilor Nemira pe urmatorul parcurs: Lemnia- Culmea Lemnia-Vf. Negru-Vf. lui Paul si din nou Lemnia. Circa 20km de mers pe jos si o diferenta de altitudine de circa 600m. In realitate, deoarece dnul profesor Puscarciuc n-a mai facut acest traseu, ne-am cam ratacit si am ajuns undeva prin satul Estelnic, iar in loc de 20 km am facut peste 30km in vreo 12,5 ore. Ne-a prins si intunericul prin padure dar noroc ca am avut lanterne, iar dnul profesor un simt al orientarii extraordinar. Din pacate nu am putut evita basicile de la picioare si oboseala crunta. Insa am vazut cerul instelat cum nu l-am mai observat niciodata. Tata mi-a aratat Calea Lactee, Carul Mare, Carul Mic si constelatia Orion. Intr-un final am ajuns in Onesti pe la ora 22.00, sleiti de puteri, dar oxigenati de aerul curat de munte si incantati de simfonia de culori a padurii de foioase in aceasta perioada.
La plecarea din satul Lemnia, cu totii eram voiosi si plini de energie. Habar nu aveam ce ne asteapta.Participanti: 15 persoane si un catel: Carina
De aceasta data excursia a inceput din satul Lemnia, situat la 15 km de orasul Tg. Secuiesc. Traseul urma sa se desfasoare in sudul muntiilor Nemira pe urmatorul parcurs: Lemnia- Culmea Lemnia-Vf. Negru-Vf. lui Paul si din nou Lemnia. Circa 20km de mers pe jos si o diferenta de altitudine de circa 600m. In realitate, deoarece dnul profesor Puscarciuc n-a mai facut acest traseu, ne-am cam ratacit si am ajuns undeva prin satul Estelnic, iar in loc de 20 km am facut peste 30km in vreo 12,5 ore. Ne-a prins si intunericul prin padure dar noroc ca am avut lanterne, iar dnul profesor un simt al orientarii extraordinar. Din pacate nu am putut evita basicile de la picioare si oboseala crunta. Insa am vazut cerul instelat cum nu l-am mai observat niciodata. Tata mi-a aratat Calea Lactee, Carul Mare, Carul Mic si constelatia Orion. Intr-un final am ajuns in Onesti pe la ora 22.00, sleiti de puteri, dar oxigenati de aerul curat de munte si incantati de simfonia de culori a padurii de foioase in aceasta perioada.
In foto de mai jos fructe de ienupar, foarte aromate si comestibile. Se coc odata la 2 ani si sunt utilizate in medicina la tratarea diferitelor afectiuni.
Ce vedeti in fotografia de mai sus sunt urme de urs. Noroc ca nu ne-am intilnit cu el.
Branduse...
O ciudatenie a naturii. Un brad avind tulpina ingemanata cu a unui fag.
Iubitorii ghebelor au avut momente de bucurie...
Din pacate ultima parte a excursiei lipseste din fotografii. Nimeni nu a mai avut chef de poze cind am constatat ca mai avem destul de mult de mers pina unde am lasat masinile in Lemnia, iar intunericul era aproape. Imaginea cerului instelat in intunericul din jurul nostru m-a lasat fara cuvinte. Am uitat si groaza care imi daduse tarcoale atunci cind umblam prin intuneric prin padure fara a avea habar de directie (cu exceptia dlui profesor Puscarciuc) si de oboseala si de basicile suparatoare din talpa.Aceasta excursie a fost o experienta inedita pe care nu as repeta-o prea curand.
Postări
Buna, Lemnia. Am stat 20 de ani in Colonia Veche a rafinariei Darmanesti.Am urcat de 7 ori pe Nemira Mare , din toate partile cardinale.Traseul ales de voi este cel mai lung si cel mai putin frumos.Cand mai vrei sa urci incearca sa faci stanga din fata barajului Poiana Usului catre lacul Balatau ,mlastinile nemirei si saua nemirei.Sau coada lacului stanga pe paraul Barzauta.
RăspundețiȘtergereMlastinile Nemirei?! Baltile Nemirei(origene- de prabusire). Ei fac trasee montane in circuit, cu intoarcere la masinile personale. Barzauta, e cea mai frumoasa vale din Judetul Bacau.
RăspundețiȘtergere