Manastirea Corbii de Piatra

Manastirea Corbii de Piatra este situata in judetul Arges, la 23 de km de Campulung. Inceputurile asezamantului sunt prea putin cunoscute, informatiile despre manastire fiind deductii stabilite din viata celorlalte edificii monahale, majoritatea aparand in locul altora mai vechi. 23 iunie 1512 reprezinta prima atestare documentara a manastirii, dar nu constituie si infiintarea acesteia.

Exista marturii care confirma existenta lacasului si inainte de aceasta data. Manastirea este un ansamblu rupestru din secolul XIV, reinfiintat in perioada lui Neagoe Basarab, de catre monahia Magdalina, fiica si sotie de boier. Manastire domneasca, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, este si primul lacas de calugarite atestat documentar la noi in tara. Dupa cativa ani maicutele au fost mutate la manastirea Cornetu si s-au adus calugari.

Biserica manastirii este sapata in stanca, iar in secolul al XIX-lea a fost modificata. Arhiereul Iosif de Sevasta a hotarat sa mareasca constuctia, daltuind in stanca un pronaos de 5.5 metri cu intrarea spre nord in naos.

Zidul despartitor dintre cele doua altare s-a spart, iar o noua catapeteasma s-a construit. In anul 1882, in timpul slujbei de Inviere, s-a surpat peretele vestic al pronaosului. In vara aceluiasi an, niste mesteri italieni au cioplit din stanca surpata niste caramizi imense, ca de cetate, reconstituind astfel peretele prabusit. Crucea de piatra de la 1700 o gasim fixata in stanca deasupra bisericii, iar in fata bisericii este paraclisul de lemn cu clopotnita construit in 1890.

Pictura este de asemenea deosebit de valoroasa, specialistii afirmand ca este o executie in cea mai pura traditie bizantina si ca dateaza din secolul XIV. Langa biserica, sapat tot in stanca, exista un spatiu amenajat ca un tribunal in aer liber. Marturiile arata ca era folosit de Neagoe Basarab pentru a face judecati publice. Locul de la Corbii de Piatra este recunoscut drept o vatra ascetica romaneasca.

Casa memoriala "George Topirceanu" din Namaesti

Aproape de centrul satului Namaeşti, faţa in faţa cu schitul de piatra ce domina de pe deal, se afla o casa ţaraneasca cu pridvor larg la etaj, acoperita cu şiţa şi ridicata de maini pricepute la inceput de veac, in 1900, loc in care poetul George Toparceanu şi-a petrecut 8 ani din viaţa, casa intrata in patrimoniul muzeului prin donaţia familiei in anul 1958.

La intrarea in micul parc, printre pomi te intampina statuia de bronz a poetului ridicata in 1973 de ofiţerul in rezerva Marius Buturoiu pe soclul careia sunt aşternute ultimele versuri din "Balada morţii".

Mica expoziţie de la parter invita vizitatorii intr-o incursiune in timp pentru a cunoaşte viaţa şi activitatea poetului "Baladelor vesele şi triste" prin intermediul fotografiilor, scrisorilor catre familie, documentelor originale sau facsimilelor şi publicaţiilor. O scara interioara de lemn ne conduce la etaj unde, in doua incaperi dispuse simetric faţa de un antreu, a fost recreata atmosfera in care a trait şi a scris George Toparceanu. Catre strada un dormitor cu mobilier de epoca şi multe ţesaturi populare evoca pentru vizitator calmul orelor de odihna ale poetului. Paşii lui traversau micul hol şi ajungeau in camera de lucru unde, la biroul pirogravat aşternea in momente de inspiraţie versuri. Imaginea n-ar fi completa fara ghidajul original presarat cu versuri şi cintece cu care ghidul muzeului işi intampina vizitatorii.

Undeva in fosta livada a poetului (unde inca mai sunt pruni ale caror fructe sunt delicioase) un calut manca iarba linistit si bucuros de musafiri.

Manastirea Namaiesti

Asezata la 5 km nord-est de Campulung, biserica este de piatra, in intregime sapata in stanca de maini necunoscute, datata din prima jumatate a sec. XVI (1547). Pe peretii bisericii se pot vedea picturi murale neindemanatic realizate, cu figuri de sfinti sterse in pridvorul sudic, interiorul este nepictat, cu icoane atarnate pe pereti. Printre numeroasele icoane se afla icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, atribuita de traditie Evanghelistului Luca, inramata in argint la 1798, litografiata in 1871 de Maior Papa Zogeu.

Alaturi de aceasta se afla o cruce veche din 1601, ridicata langa turla de Radu Postelnicu. Tot aici se gasesc hrisoave cu proprietati din anii 1542 si 1572, carti vechi, casa memoriala G.Toparceanu, ateliere de covoare si macrameuri, mausoleul din Mateias, inchinat eroilor din primul razboi mondial. Manastirea Namaiesti se afla intr-o zona cu stravechi urme istorice si de un pitoresc deosebit, ascunsa intr-o stanca, la altitudinea de 765 m. Nu se cunosc date exacte privind intemeierea schitului, dar legende transmise oral, din mosi-stramosi, in satul Namaiesti pomenesc si numele domnitorului Negru Voda, acelasi cu cel care a poruncit construirea manastirii din balada Mesterul Manole (Curtea de Arges).

Potrivit acestor legende, trei ciobani au ajuns cu oile pe stanca in care se afla astazi manastirea. Innoptand in aceste locuri, au avut toti trei acelasi vis: in dangat de clopot, fiecaruia dintre ei i s-a aratat un inger care i-a spus ca in acea stanca se afla o icoana zugravita dupa chipul adevarat al Maicii Domnului. Dimineata, trezindu-se, si-au spus unul altuia visul avut, s-au infricosat si au hotarat sa se mute pe un versant alaturat. Visul s-a repetat in noaptea urmatoare, iar in a treia noapte li s-a aratat chiar Maica Domnului, care i-a dus la o stanca anume si le-a aratat intrarea in grota, spunandu-le sa faca un locas de inchinare acolo unde vor gasi icoana. Hramurile alese de ei au fost al Intrarii in Biserica a Sfintei Fecioare Maria (21 noiembrie) si al Izvorului Tamaduirii (in prima vineri de dupa Sf. Pasti). Se crede ca tot atunci le-a spus Maica Domnului ca numarul vietuitorilor din manastirea ce se va intemeia aici sa fie intotdeauna 33 (anii traiti de Mantuitorul Iisus pe pamant).

Icoana despre care se spune ca a fost gasita in stanca de cei trei ciobani se pare ca este una dintre cele mai vechi din toata crestinatatea. Se crede ca este una dintre cele 12 icoane pictate de Sf. Apostol si Evanghelist Luca la dorinta Maicii Domnului, care le-a destinat celor 12 Apostoli ce urmau sa plece la propovaduirea Evangheliei. Pe aceste locuri, icoana a fost adusa de Sf. Apostol Andrei, care a propovaduit in Dobrogea si a plecat apoi spre Dacia Superioara, facand popas langa un templu paganesc, inchinat zeului Zamolxes. Apostolul Andrei, care crezuse ca in grota traieste un slujitor al zeului, pe care-l va crestina, nu gaseste pe nimeni in grota si s-ar fi adresat celor cu care calatorea: Nemo est (Nu este nimeni), de unde numele Namaiesti. Apostolul a coborat in grota si a lasat icoana in partea de nord, aproximativ pe acelasi loc in care se afla acum in biserica manastirii.

In 1798, icoana a fost ferecata in argint de Enache Postelnicul, iar in 1913 sotia unui general din armata romana a pus sa i se faca o rama de argint.In afara bisericii, langa peretele stancos, se afla mormintele unor preoti care au slujit in secolele al XIX-lea si al XX-lea in biserica manastirii, precum si al mamei pictorului I.D. Negulici (secolul XIX), schimonahia Pelaghia Negulici.

Cheile si pestera Dambovicioara

Saptamina trecuta, timp de 4 zile, intre 26 si 29 august am fost cu parintii si niste prieteni intr-o excursie mai lunga. In mare traseul a fost urmatorul: Onesti-Cheile si pestera Dambovicioarei-Manastirea Namaesti-casa memoriala "George Topirceanu" din Namaesti-Manastirea Corbii de Piatra-Manastirea Curtea de Arges-Cetatea Poienari-Barajul Vidraru-Transfagarasanul-Sibiu- Manastirea Sambata de sus si din nou Onesti. Vremea, cu exceptia zilei de duminica, a fost excelenta. Obiectivele vizitate ...veti vedea si singuri din fotografii. Va voi prezenta imagini din toate aceste locuri. Mai intii Cheile si pestera Dambovicioara. Ca un iubitor de natura care se respecta, drumul prin chei pina la pestera, adica vreo 5km dus si tot atita la intors, l-am facut cu totii pe jos pentru a admira pe indelete, si nu din fuga masinii, aceasta capodopera a naturii.

Aici am lasat masina, am platit taxa de intrare in chei/rezervatie si catinel am luat-o spre pestera.

Dambovicioara, cel mai important afluent al Dambovitei din arealul montan al Muntilor Piatra Craiului, izvoraste de pe versantul sudic al Varfului La Om (2230 m) si strabate aproape transversal culoarul Rucar - Bran pe o directie generala nord-sud, varsandu-se in Dambovita, pe partea dreapta a acesteia, in aval de comuna Dambovicioara. Cheile Dambovicioarei sunt o componenta insemnata a celui mai mare complex de chei din tara (cel axat pe Dambovita si afluentii sai), care insumeaza peste 20 de chei, cu o lungime totala de peste 30 km. Adancirea paraului Dambovicioara in calcarele jurasice ale Pietrei Craiului a generat un sector de chei lung de peste 8 km, cu aspectul unui veritabil canion, taiat in stiva de roci a podurilor calcaroase din partea terminala a masivului. Cheile sunt de origine epigenetica, intrucat raul s-a adancit initial in formatiuni sedimentare mai putin dure (gresii, conglomerate), iar cand a ajuns la nivelul calcarelor si-a continuat eroziunea, generand respectivele sectoare inguste ale vailor. Cheile propriu-zise ale Dambovicioarei, sapate pe o lungime de aproximativ 2 km in podul calcaros dintre depresiunile Dambovicioara si Podul Dambovitei, se remarca printr-un aspect monumental, datorita peretilor verticali sau chiar aplecati peste albie, cu inaltimi ce depasesc in unele locuri 200 m. Pe suprafata peretilor se poate observa stratificatia calcarelor jurasice cenusii-albi-lucioase, dispuse in bancuri groase, la partea inferioara, si calcarele albe, in placi, de la partea superioara.

Modelarea acestui tip de roci a generat in cadrul cheilor un relief calcaros de suprafata, reprezentat prin turnuri, stanci ascutite, pereti verticali, in multe locuri surplombati, completat de un relief carstic subteran, reprezentat in principal din pesteri. Astfel, in bazinul hidrografic al Dambovicioarei se gasesc circa 50 de pesteri, cele mai importante fiind Dambovicioara, Pestera de la Gura Defileului, Pestera Labirintului, etc. Iata si intrarea in Pestera Dambovicioara.
Peştera s-a format datorita acţiunii apelor pârâului Dâmbovicioara, care au taiat în calcarele de varsta jurasica ale Masivului Piatra Craiului. Peştera propriu-zisă este cunoscută de înainte de 1579, când localnicii o foloseau pe post de ascunzătoare împotriva cotropitorilor.
Ulterior peştera a fost locul de reculegere al unui pustnic, ascunzătoarea a doi tâlhari cunoscuţi la acea vreme, şi chiar ascunzişul unui urs. Lungă de peste 250 m, această peşteră are aspectul unei galerii puţin ramificate, traseul sau fiind puţin ascendent, ea poate fi străbătută uşor, având plafonul mai înalt decât statura omului (cca. 2 m).
Interiorul oferă condiţii optime de vizitare, simţi aici un uşor curent de aer care demonstrează ca inca exista o comunicare cu exteriorul.
Golul subteran s-a format prin eroziunea calcarelor de către apele pârâului “Peştera” care acum îşi poartă undele prin apropiere, pe lângă intrare.

Lemnia - Valea Lemnia - Cetatea Almas - Vf. Rachitis - Vf. Negru - Vf. Mesteacan - Lemnia

Pe 22 august am plecat intr-o noua drumetie, cu masina pina la Lemnia iar de acolo vreo 25 de km pe jos. Cam lunga (pret de citeva basici la picioare), dar frumoasa. Traseul :Lemnia - Valea Lemnia - Cetatea Almas - Vf. Rachitis - Vf. Negru - Vf. Mesteacan - Lemnia. Am pornit pe valea Lemnia, iar primul obiectiv a fost cetatea Almas, sau mai bine zis Mereni. Desi drumul pina la cetatea (de altfel bine marcat) nu a fost chiar usurel, ruinile cetatii ne-au dezamagit. Noroc cu peisajul de pe varful unde a fost cindva cetatea.

Pe aici a trebuit sa mergem catre cetatea Almas.
Dupa unele surse istorice se zice ca cetatea era locuita inca din secolul al XVI - lea. Astazi nu mai sunt decit urmele unor ruine acoperite de stejari. Cu greu iti dai seama ca aici a fost cindva o cetate.
Iata ce priveliste ni se arata din varful culmii unde a fost cetatea.
Ruine, ruine...

In centrul imaginii se vede varful unde sunt ruinele cetatii.

Alte citeva imagini din timpul excursiei.

O poiana cu iarba neagra, desi florile acesteia sunt mov si dau un aspect foarte placut vederii.

Iarba-neagra este un arbust pitic si vesnic verde din Europa care s-a raspandit si in alte parti ale globului. Iarba-neagra creste viguros in spatii luminoase si pe soluri acide. De exemplu, conditii favorabile pot fi gasite in padurile de conifere, pe terenurile stancoase, in mlastini de pin si pe insulele lipsite de copaci din arhipelag.
Extractul din floare de iarba-neagra (Calluna vulgaris) este un antioxidant care netezeste si hidrateaza pielea. Extractul din iarba-neagra contine antioxidanti si flavonoide care protejeaza pielea impotrica radicalilor liberi. Lujerele de iarba-neagra contin arbutina care ajuta la luminarea pielii si prevenirea oricaror schimbari ale pigmentului pielii.

Un alt "turist" ce ne-a taiat calea. Un sarpe de alun, zic cunoscatorii. Nu foarte mare, vreo 0,5m.

Un popas intr-o poiana cu brazi si ienuperi.

Un usor urcus catre partea finala a traseului.

Cascada Bucias

Sambata, 14 august, am fost la intr-o drumetie la cascada Bucias. Frumusetea peisajelor a fost umbrita de gunoaiele aruncate prin toate rapile de turistul necivilizat, desi cred ca unii saci cu mizerii nu erau chiar de la turisti, pentru ca prea erau multi. Traim intr-o tara necivilizata si schimbarea mentalitatii si comportamentului unora este poate cel mai greu de realizat.

Dar, sa ne bucuram impreuna de citeva imagini din zona.

in imaginea de mai sus este un scorus de munte cu fructele sale portocalii.

Scorusul de munte face parte din flora spontana a Europei. In tara noastra este intalnit mai ales in zonele de munte si de deal, sporadic la campie, prin luminisuri si liziere de paduri. Scorusul de munte este un arbust, poate ajunge pana la inaltimi de 8 m, are scoarta neteda si gri la cei tineri si maronie si crestata la cei batrani. Ramurile tinere sunt verzi si acoperite cu perisori, transformandu-se in ramuri maron. Frunzele sunt lobate, alcatuite din 8-9 perechi de frunzulite ce cresc opus, cu margini zimtate. Florile cresc grupate in inflorescente , ajungand pana la 250 de flori albe. Fructele sunt de marimea unui bob de mazare, rosii-portocalii si cu gust astringent. Dintre elementele chimice constitutive amintim: tanin, acid malic, acizi organici, uleiuri eterice, carotina, zaharuri, saruri minerale. Principalele calitati ale plantei sunt: depurativa, diuretica, hemostatica, antitusiva, antireumatica, astringenta, mareste diureza si curata epiteliul renal, are vitaminele B, C, E. In fitoterapie se utilizeaza fructele, ce trebuiesc recoltate in septembrie- octombrie. In unele zone ale tarii fructele sunt folosite pentru gemuri si marmelade.

Iata si cascada Bucias.