Lemnia - Valea Lemnia - Cetatea Almas - Vf. Rachitis - Vf. Negru - Vf. Mesteacan - Lemnia

Pe 22 august am plecat intr-o noua drumetie, cu masina pina la Lemnia iar de acolo vreo 25 de km pe jos. Cam lunga (pret de citeva basici la picioare), dar frumoasa. Traseul :Lemnia - Valea Lemnia - Cetatea Almas - Vf. Rachitis - Vf. Negru - Vf. Mesteacan - Lemnia. Am pornit pe valea Lemnia, iar primul obiectiv a fost cetatea Almas, sau mai bine zis Mereni. Desi drumul pina la cetatea (de altfel bine marcat) nu a fost chiar usurel, ruinile cetatii ne-au dezamagit. Noroc cu peisajul de pe varful unde a fost cindva cetatea.

Pe aici a trebuit sa mergem catre cetatea Almas.
Dupa unele surse istorice se zice ca cetatea era locuita inca din secolul al XVI - lea. Astazi nu mai sunt decit urmele unor ruine acoperite de stejari. Cu greu iti dai seama ca aici a fost cindva o cetate.
Iata ce priveliste ni se arata din varful culmii unde a fost cetatea.
Ruine, ruine...

In centrul imaginii se vede varful unde sunt ruinele cetatii.

Alte citeva imagini din timpul excursiei.

O poiana cu iarba neagra, desi florile acesteia sunt mov si dau un aspect foarte placut vederii.

Iarba-neagra este un arbust pitic si vesnic verde din Europa care s-a raspandit si in alte parti ale globului. Iarba-neagra creste viguros in spatii luminoase si pe soluri acide. De exemplu, conditii favorabile pot fi gasite in padurile de conifere, pe terenurile stancoase, in mlastini de pin si pe insulele lipsite de copaci din arhipelag.
Extractul din floare de iarba-neagra (Calluna vulgaris) este un antioxidant care netezeste si hidrateaza pielea. Extractul din iarba-neagra contine antioxidanti si flavonoide care protejeaza pielea impotrica radicalilor liberi. Lujerele de iarba-neagra contin arbutina care ajuta la luminarea pielii si prevenirea oricaror schimbari ale pigmentului pielii.

Un alt "turist" ce ne-a taiat calea. Un sarpe de alun, zic cunoscatorii. Nu foarte mare, vreo 0,5m.

Un popas intr-o poiana cu brazi si ienuperi.

Un usor urcus catre partea finala a traseului.

Excursie cu peripetii in sudul muntilor Nemira

Data: Duminica 11 octombrie 2009.
Participanti: 15 persoane si un catel: Carina
De aceasta data excursia a inceput din satul Lemnia, situat la 15 km de orasul Tg. Secuiesc. Traseul urma sa se desfasoare in sudul muntiilor Nemira pe urmatorul parcurs: Lemnia- Culmea Lemnia-Vf. Negru-Vf. lui Paul si din nou Lemnia. Circa 20km de mers pe jos si o diferenta de altitudine de circa 600m. In realitate, deoarece dnul profesor Puscarciuc n-a mai facut acest traseu, ne-am cam ratacit si am ajuns undeva prin satul Estelnic, iar in loc de 20 km am facut peste 30km in vreo 12,5 ore. Ne-a prins si intunericul prin padure dar noroc ca am avut lanterne, iar dnul profesor un simt al orientarii extraordinar. Din pacate nu am putut evita basicile de la picioare si oboseala crunta. Insa am vazut cerul instelat cum nu l-am mai observat niciodata. Tata mi-a aratat Calea Lactee, Carul Mare, Carul Mic si constelatia Orion. Intr-un final am ajuns in Onesti pe la ora 22.00, sleiti de puteri, dar oxigenati de aerul curat de munte si incantati de simfonia de culori a padurii de foioase in aceasta perioada.

La plecarea din satul Lemnia, cu totii eram voiosi si plini de energie. Habar nu aveam ce ne asteapta.








In foto de mai jos fructe de ienupar, foarte aromate si comestibile. Se coc odata la 2 ani si sunt utilizate in medicina la tratarea diferitelor afectiuni.
Ce vedeti in fotografia de mai sus sunt urme de urs. Noroc ca nu ne-am intilnit cu el.

Branduse...
O ciudatenie a naturii. Un brad avind tulpina ingemanata cu a unui fag.
Iubitorii ghebelor au avut momente de bucurie...

Din pacate ultima parte a excursiei lipseste din fotografii. Nimeni nu a mai avut chef de poze cind am constatat ca mai avem destul de mult de mers pina unde am lasat masinile in Lemnia, iar intunericul era aproape. Imaginea cerului instelat in intunericul din jurul nostru m-a lasat fara cuvinte. Am uitat si groaza care imi daduse tarcoale atunci cind umblam prin intuneric prin padure fara a avea habar de directie (cu exceptia dlui profesor Puscarciuc) si de oboseala si de basicile suparatoare din talpa.
Aceasta excursie a fost o experienta inedita pe care nu as repeta-o prea curand.