Duminica, 10 ianuarie a.c. ne-am dezmortit picioarele facind turul lacului de acumulare "Valea Uzului" (cca 16 km). Este o excursie traditionala ce se organizeaza de peste 20 de ani, in prima parte a lunii ianuarie, de catre veteranii montaniarzi din Onesti, adunati si de aceasta data de dl. Gheorghe Istrate , presedintele Clubului de turism si ecologie "Sandru".
Participanti, cum ar zice manelistu', fara numar, toti dornici de miscare dupa zilele de leneveala si imbuibeala din perioada sarbatorilor de sfarsit de an. Cind am ajuns la locul de intilnire, in Salatruc, la motelul din fata fostei ciuture, pentru cine stie, au inceput sa cada stropi de ploaie, dar dorinta noastra de a merge pe jos era prea mare ca sa ne opreasca cativa stropi reci de ploaie de iarna, totusi. Asa ca am continuat driji, iar ploaia vazind ca nu are pe cine sa sperie s-a oprit.
Inceputul a fost pieptis pe o panta care ne-a facut sa asudam si sa gafiim pentru prima si ultima oara in aceasta excursie. Dar apoi am dat de asfalt.
In apropierea Manastirii Poiana Uzului am vazut... struti!!! Da, nu va mirati, de acum putem spune ca strutul este o pasaroaie care traieste si pe la noi. Linga manastire, intr-o imprejmuire se plimba linistit strutul din imagine, dar mai in apropierea manastirii mai erau vreo 4-5 exemplare. Cineva din grup glumind spunea sa sunt de fapt curcani altoiti.
Pentru a lua o gustare, care curind s-a transformat intr-o masa de prinz, ne-am oprit la "Popasul Pescarilor" de la coada lacului.
Dupa masa unii au jucat tenis, tot de masa, altii darz iar altii sau chinuit (vorba vine) cu niscaiva licori bahice, fierte cu piper si scotisoara sau nu.
Acesta nu este un excursionist din grupul nostru ci face parte din decorul barului.
Niste personaje bucuroase de turistii sositi care le-au daruit si lor din merinde.
Partea a doua a excursiei, intr-un alt post zilele urmatoare.
Aici ne faceam planuri cum vom "ataca" barajul.
Am inceput cu un urcus menit a scoate ...untul din noi.
O mica bataie cu zapada si apoi continuam gafaind. La un moment dat ne apare in fata impunatorul baraj plin de gheata.
La "coada lacului" gasim un popas pescaresc prilej de bucurie pentru parinti si jumatate din excursionisti, care incepusera sa inghete gratie unui vant rece care ne-a intimpinat sus la baraj. O alta parte a grupului si-a continuat drumul neabatuti de nici o ispita.
In timp ce seniorii beau ceai cald (vin fiert, de fapt) eu joc o partida de tenis de masa cu ...cine se nimereste...si doreste.
Iata ce-am gasit in interiorul "popasului pescarilor". Probabil erau urmele localnicilor, veniti aici si care au uitat sa mai plece. 
O fotografie cu tata la baza barajului.
Postări
