De ziua armatei am defilat prin ceata si apoi ne-a ars soarele. Propunerea dlui profesor Puscarciuc a fost o excursie usoara, cca 14 km in 7 ore prin muntii Ciucului, mai exact: Valea Capelei (Lunca de Jos) - Culmea Mare - Mt. Popoiu - Mt. Capelei - Valea Capelei. Plecarea a fost ora 6.00, dupa ora noua. Sosirea in satul Valea Capelei in jur de 8.00. Participanti 16 persoane si ... catelusa Karina. De data aceasta a participat si o colega de clasa, Alexa, impreuna cu familia.
Drumetia a debutat in forta, cu un urcus greoi ce ne-a taiat rasuflarea. Ceata groasa mai ingreuna si ea efortul. Dar... pauzele dese...ne-au ajutat sa ducem la bun sfarsit aceasta incercare.
Ceata parca devenea din ce in ce mai deasa. Era chiar sinistra. Ici colo puteai zari contururile fantomatice ale brazilor sau capitelor de fan.
ceata, ceata parca nesfirsita.
Un popas la un fanar si o gustare incluzand un ceai cald ne mai intremeaza fortele.
Apoi din nou la drum si tot prin negura, care incet incet parca devine mai rara.
Iata mai jos o larice ingalbenita (singurul conifer ce isi pierde frunzele toamna). Si ...mama.
Pe nesimtite iesim din ceata si cind ne uitam in jur...suntem deasupra paturii de ceata. Privelistea ne uimeste.
Dupa ceva timp de admirat si continuat traseul ajungem intr-o poienita unde soarele straluceste din plin si...ne obliga sa ne dezbracam.
Continuam traseul printr-un soare nesperat, care ne ...bronzeaza fetele. Iar imaginea plapumii de ceata care acopera toate vaile vizibile ne face sa ne gandim fie la zapada fie la ...inghetata (tata-care ar fi vrut sa zboare si cu parapanta peste ceata).
Aici suntem la popasul pentru masa de prinz.
Un alt popas unde ne jucam cu frumoasa Karina.
La intoarcere, inevitabil trecem din nou prin ceata de dimineata pe care soarele nu a reusit sa o indeparteze deloc. Este adevarat ca nici vantul nu a batut in nici un fel.
Soarele printre crengile unui brad si ceata.
In apropierea satului iesim din ceata si dam peste o ceremonie religioasa ce se derula la biserica catolica din localitate. Aflam ca este vorba despre un jubileu, implinirea a 1000 de ani de existenta a comunitatii catolice din Valea Capelei. Impresionant. Toata lumea canta, in maghiara de nu intelegem nimic, decit uneori "Maria". Probabil era un imn inchinat Fecioarei Maria.
A fost o excursie extraordinara, nu prea lunga si cu privelisti de neuitat.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu