Ceahlau (3)

Drumul de la Cabana Dochia catre Izvorul Muntelui prin Poiana maicilor a fost destul de anevoios dar peisajul a compensat tot efortul depus la coborire. Si apoi ne-am gindit ca daca ar fi trebuit sa urcam catre cabana pe acest drum de intoarcere ne-ar fi fost foarte greu, si inca odata am apreciat iscusinta dlui profesor Puscarciuc in alegerea traseelor montane.

In fotografia de mai jos, cu cabana Dochia in prim-plan, vedeti in stinga sus varful Toaca pe care aveam sa-l abordam a doua zi, adica duminica, desi multi din noi eram deja convinsi ca nu ne vom mai misca de la pensiunea unde ne cazasem.

In centrul imaginii de mai jos in plan indepartat se vede lacul Izvorul Muntelui sau Bicaz cum este mai cunoscut.

Iata si stincile Butu si Ana a caror legenda o pueti citi mai jos.

Legenda Turnului lui Butu şi Ana este o poveste de dragoste. Se spune că pe vremea voievodului Alexandru cel Bun, trăia un tânăr pe cât de viteaz pe atât de chipeş şi pe care îl chema Butu. Fata domnitorului, Ana, ispitită de frumuseţea şi vrednicia lui Butu, se îndrăgosti de acesta şi amândoi îşi jurară credinţă veşnică. Dar, pe când se pregăteau de nuntă, numai iată că vrăjmaşii năvăliră în ţară şi Butu trebui să plece la război. Soarta a fost potrivnică celor doi, căci Butu pieri în luptă. Deznădăjduită că tatăl ei hotărâse să o mărite cu un boier de ţară, Ana se duse şi ceru ajutorul unei vrăjitoare. Aceasta îi promite Anei că va face vrăji şi îl va aduce înapoi pe iubitul său, dar în chip de strigoi. Chemat de farmecele vrăjitoarei, Butu apăru pe un cal alb într-o noapte urâtă şi întunecată, o luă cu dânsul pe Ana şi dispărură amândoi în mijlocul fulgerelor, zburând către muntele Ceahlău. Plutind încă deasupra muntelui la venirea zorilor, aceştia sunt prinşi de cântatul cocoşilor. O detunătură înspăimântătoare sparge văzduhul prăvălindu-se asupra fugarilor, care se prăbuşesc prefăcându-se în cele două stânci îngemănate. Astfel le-a rămas numele de atunci: Turnul lui Butu.

In imaginea urmatoare vedeti un martor de eroziune, Coloana Dorica-in stinga stincii centrale ce face parte din Ocolasul Mare.

Drumul catre Poiana Maicilor continua pe platoul Ocolasului Mic. In dreapta se vede coloana Dorica. Asa cum spuneam coborisul a fost destul de dificil.

Claile lui Miron sunt doua stinci asemanatoare unor capite de fan ce se inalta semet catre cer. Legenda spune ca, un cioban bătrân, cu mulţi ani în urmă, venit de pe la Secu sau Izvorul Alb, obişnuia să-şi pască oile prin acele locuri pline de verdeaţă, poposind deseori lângă aceaste stânci, mai cu seamă în nopţile cu lună.
Pe ciobanul Miron, căci aşa îi fusese lăsat numele, Dumnezeu îl dăruise cu harul cântului şi se povesteşte că doinea din fluierul său ca nimeni altul. Şi atât de minunate erau doinele lui, încât toate vietăţile pădurii, vântul, izvoarele, stâncile, dealurile şi poienile îl ascultau ca vrăjite. Şi atât de dragi îi fură toate acestea ciobanului Miron şi atât de drag le rămase şi el tuturor, încât se crede că a rămas să moară acolo, lângă stânca cea mai ascuţită. Astăzi, cele două stânci cunoscute sub denumirea de "Clăile lui Miron" reprezintă un punct de atracţie pentru turiştii care urcă pe Ceahlău prin Poiana Maicilor.

In zona de la baza clailor am avut o surpriza de proportii. Am gasit prin iarba flori de colt, mari, svelte razind la soare si caltinindu-se intr-un dans mistic sub bataia vantului. Iata-ne mai jos cum cautam, admiram, pipaiam si fotografiam florile de colt.

Iat-o si pe vedeta.

O noua imagine cu lacul Izvorul Muntelui si daca va uitati atent veti vedea undeva in partea dreapta jos si statiunea Izvorul Muntelui.

O imagine cu abrupturile Ocolasului Mic pe care cresc molizi semeti.

Un mic popas inainte de a ajunge in Poiana Maicilor.

Iar aici o clipa de ragaz in Poiana Maicilor. Cu totii suntem binedispusi. Mai avem putin si ajungem la pensiune dupa o zi plina de frumuseti, o zi in care soarele a tinut cu noi, in care am vazut imagini ce greu se vor sterge din memoria noastra, ne-am incarcat de energie pozitiva de la acest munte cu adevarat sfant.

PS. In curand urmeaza ziua a doua a excursiei, spre varful Toaca si schitul Ceahlau apoi Cascada Duruitoarea.