Varful Giumalau

Drumul spre varful Giumalau avea sa fie insotit de ceata si o ploicica. Pina la varful Giumalau, spre finalul asaltului, a trebuit sa trecem printr-o padurice de jnepeni si afini.

Asa cum spuneam crucea de pe varful Giumalau era in ceata, dar tot ne-am pozat cu ea.
Lasam in urma varful Giumalau si continuam drumul spre cabana Giumalau. Ploaia e cu noi, dar avem pelerine.
Aruncam o ultima privire catre varful Giumalau si catre cei ramasi in urma.

Coborim spre cabana.

Iata si cabana, zoomata aici.

Inauntru cald si bine. Am stat si am servit un ceai, ciocolata, o gustare etc...

O ultima poza cu cabana Giumalau si plecam din nou la drum. Mai avem cit sa ne ajunga pentru mult timp. Nici nu banuiam cit mai aveam de mers. Unii.

Soarele se dusese si el la culcare numai noi mai mergeam prin padure cu speranta ca mai avem doar o ora sau o jumatate de ora pina la pensiunea noastra.

Mai avem timp si de un popas si putin taifas.

Iata si pensiunea... Fotografia este facuta a doua zi. Dupa 13,5 ore de mers pe jos, timp in care am traversat si Raraul si Giumalaul cine mai avea chef seara de fotografii?

A doua zi, s-a preparat o omleta gigant din cei doi hribi uriasi, si toata lumea a stat la masa (unde am ajuns cam cracanati) si s-a delectat cu amintirile zilei de sambata. Doar citiva temerari (3 persoane) au pornit din nou la drum pe munte, pe Pietrosul Bistritei. Noi, pe la prinz am plecat catre Onesti.