Ruscute pe dealul Perchiu

Primavara dealul Perchiului se imbraca in galbenul ruscutelor. Este o priveliste deosebita. Inca mai puteti vedea ruscutele pe dealul Perchiului. Atentie, sunt plante otravitoare, asa ca nu va apucati sa le "pasteti".

Personajul patruped este Feya.

Toporasi la Manastirea Bogdana

Covoare de toporasi...

si niste vrabiute fericite de vremea frumoasa de Florii...

Iar ocolul Lacului de acumulare Uz

Ca in fiecare an si in acest inceput de 2011 am mers in traditionala excursie de ocolire a lacului de acumulare de la Uz. A lipsit zapada, dar tot a fost frumos. Participanti: peste 30 iubitori de miscare (o parte ii vedeti in fotografia de mai jos). Organizatori: Clubul de turism Sandru, avandu-l in frunte pe neobositul domn Istrate.

O fotografie deasupra barajului.

Undeva in spate se vede si o parte din baraj.

Un mic popas pentru o gustare.

Un "frumos" gasit la barul de la coada lacului.

Monumentul eroilor cazuti in zona in primul razboi mondial.

"Coada" lacului destul de secata.

Zapada!
Un alt popas unde fiecare si-a incalzit/fript/prajit/dezmortit slanina/carnatii/carnea la un foc mestesugit de dl Bogea, un veteran al acestor excursii, venit tocmai din Vatra Dornei pentru a nu pierde ocazia de a se intilni cu prieteni de drumetie.

O "frumusete" , Rona, participanta si ea la excursie si foarte dornica de joaca.

Coborirea pe linga baraj catre Salatruc.
Barajul in toata splendoarea sa.

Ca de obicei, drumetia se incheie cu un mic "colocviu" unde fiecare se intremeaza cu ce poate: prajituri/bere/biliard etc, apoi din nou acasa cu gandul la o alta iesire in natura.

La patinoar

In aceasta mini vacanta am reusit sa ajung la patinoarul Gepex din Bacau unde m-am intalnit cu verisoara mea Camelia. Vremea a tinut cu noi. Un soare ca o papadie ne-a incurajat sa pornim in aventura de pe patinoar.Nici mama nu a rezistat tentatiei. Din pacate fotograful nu a putut imortaliza "aterizarile fortate".

Intr-un tarziu mama a desoperit tehnica alunecarii pe gheata, si s-a desprins putin de mine.

Cand mama a luat o mica pauza m-am luat la intrecere cu Camelia.

Dupa patru ore de alunecari si rasuciri pe gheata am decis sa ne luam "La revedere" de la patinoar. In seara aceea nici nu am simtit cum m-a cuprins somnul si am adormit.

Varful Giumalau

Drumul spre varful Giumalau avea sa fie insotit de ceata si o ploicica. Pina la varful Giumalau, spre finalul asaltului, a trebuit sa trecem printr-o padurice de jnepeni si afini.

Asa cum spuneam crucea de pe varful Giumalau era in ceata, dar tot ne-am pozat cu ea.
Lasam in urma varful Giumalau si continuam drumul spre cabana Giumalau. Ploaia e cu noi, dar avem pelerine.
Aruncam o ultima privire catre varful Giumalau si catre cei ramasi in urma.

Coborim spre cabana.

Iata si cabana, zoomata aici.

Inauntru cald si bine. Am stat si am servit un ceai, ciocolata, o gustare etc...

O ultima poza cu cabana Giumalau si plecam din nou la drum. Mai avem cit sa ne ajunga pentru mult timp. Nici nu banuiam cit mai aveam de mers. Unii.

Soarele se dusese si el la culcare numai noi mai mergeam prin padure cu speranta ca mai avem doar o ora sau o jumatate de ora pina la pensiunea noastra.

Mai avem timp si de un popas si putin taifas.

Iata si pensiunea... Fotografia este facuta a doua zi. Dupa 13,5 ore de mers pe jos, timp in care am traversat si Raraul si Giumalaul cine mai avea chef seara de fotografii?

A doua zi, s-a preparat o omleta gigant din cei doi hribi uriasi, si toata lumea a stat la masa (unde am ajuns cam cracanati) si s-a delectat cu amintirile zilei de sambata. Doar citiva temerari (3 persoane) au pornit din nou la drum pe munte, pe Pietrosul Bistritei. Noi, pe la prinz am plecat catre Onesti.

Miniexpeditie in muntii Rarau si Giumalau (1)

N-am mai publicat nimic de prea multa vreme. Din nefericire timpul disponibil si pentru astfel de activitati este foarte redus, aproape deloc. Astazi va voi prezenta o miniexpeditie de la inceputul lui septembrie pe care am facut-o in muntii Rarau si Giumalau. Programata intr-un weekend, cu plecarea de vineri, 3 septembrie, si intoarcerea duminica seara pe 5 septembrie, cu doua zile de mers pe munte. Pina la urma a fost doar o zi pe munte, 13,5 ore de mers epuizante, in care am cuprins si Giumalaul si Raraul. Ziua de duminica, ghidul nostru, domnul profesor Puscarciuc, o rezumase pentru o incursiune in Pietrosul Bistritei. Cum oboseala de sambata s-a simtit duminica, n-am mai mers decit spre casa. Nu acelasi lucru l-a facut si domn profesor care si-a urmat planul dinainte stabilit. Ne-am cazat la pensiunea Roua Diminetii, care se afla la aprox. 10 km de Vatra Dornei, undeva pe malul Bistritei la intretaierea drumului principal DN 17 BE Piatra Neamt cu o serie de drumuri forestiere locale (Gheorghiteni, Rusca 1 si Rusca 2). Participanti la relaxare:13 persoane.

Iata mai jos o parte din participanti, foarte entuziasti la inceputul zilei.

Se vad Pietrele Doamnei in departare. Va trebui sa trecem pe la ele, dar pina atunci mai este cale lunga...
Intram deja in "paine"...

Un mic popas dupa un urcus de incalzire...

Pe un picior de plai...

Pe linga linia de brazi, pina sus, va trebui sa urcam. A fost o alta incercare care ne-a facut sa transpiram abundent. Peisajul ca ni s-a revelat a meritat tot efortul.

La un popas linga o stina ne-au intimpinat niste frumosi si blanzi caini ciobanesti. Diana nu a pierdut ocazia de a se imprieteni cu unul din ei in timp ce alte persoane din grup tremurau de teama.

Un nou urcus, despre care aminteam mai sus.

Un nou picior de plai...

Iar urcus...

Popii Raraului...

Pietrele Doamnei si Piatra Zimbrului

Varful Rarau

Cararuie care suie...

Si iata-ne si linga Pietrele Doamnei

Pietrele Doamnei vazute din cealalta parte, de pe drumul catre Muntii Giumalau.

Undeva, linga radacina unui brad batrin am gasit doi hribi uriasi. Avea peste 1 kg bucata. Din ei aveam sa preparam o gustoasa omleto-tocanita cu care ne-am delectat duminica dimineata.

Continuarea drumetiei in urmatorul post.