miercuri, 21 iulie 2010

Edificiul basilical Callatis

In coltul de N-E al zidului de incinta al cetatii Callatis a fost descoperit un mare edificiu romano-bizantin datat in secolele V-VI p.Chr. Cladirea este de forma rectangulara si a fost construita din blocuri mari de piatra de calcar, legate cu mortar de var. Astazi se poate vedea doar baza constructiei. Edificiul are mai multe parti componente. In partea de vest era o sala mare prevazuta cu doua rinduri de coloane, din care se mai vad azi urmele bazelor de coloane. Sala era pavata cu lespezi de piatra, din care s-au pastrat numai o parte. In partea de nord a acestei sali erau trei incaperi de mici dimensiuni. In partea de est a edificiului era o curte interioara.


In antichitate edificiul se intindea pina la marginea falezei, insa astazi acest perimetru este acoperit de constructii moderne. In poza de mai jos vedeti o reconstituire a edificiului basilical.


Biserica Sf. Mina din Mangalia

Biserica Sf Mina este o biserică de lemn, de tip maramureșean, ce aduce pe meleaguri dobrogene o veche tradiție românească - aceea a lemnului. Locul bisericii a fost sfințit pe 4 martie 2006, construcția fundației a demarat în lunile imediat următoare, iar biserica propriu-zisă de lemn a început sa fie montată pe 1 mai 2007, la data de 1 iunie 2007 fiind terminată complet. Duminică, 15 iulie 2007, s-a savârșit slujba de sfințire a Bisericii Sf. Mina și Sf. Pantelimon și Ermolae din orașul Mangalia, din incinta Spitalului Municipal, oficiată de către Înalt Preasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. La partea de lemn a bisericii a lucrat o echipa de nouă meșteri maramureșeni condusă de Ion Pop, din Baia Mare. Întreaga biserică a fost gândită și proiectată de arhitectul Niels Auner. Lucrările s-au desfășurat sub supravegherea preoților Cîrlan Vasile și Cîrlan Sorin, absolvenți ai Facultății de Teologie Ortodoxă din București, originari din orașul Mangalia.Bisericile din lemn se remarcă prin tehnica îmbinarilor din lemn și a realizării învelitorilor din șindrila. Și această biserică respectă rigoarea construcției întâlnită la primele monumente de acest tip. Biserica are planul dreptunghiular și simplu, turnul-clopotniță de 27 de metri fiind amplasat deasupra pronaosului. Această turlă este prevazută cu un foișor, iar în vârful ei este fixată o cruce din fier.



Monumentul eroilor din Mangalia

Monumentul Eroilor este situat în centrul orașului (Piata Unirii), in fata Casei de Cultura si s-a născut din necesitatea unui simbol care să reprezinte Mangalia datorită istoriei sale milenare și a rolului pe care l-a avut în antichitate. Monumentul a fost creat intr-o concepție modernă, materialul de bază fiind piatra dobrogeană și este un triptic pe aliniament V- E: Poarta, Altarul și Înălțarea. Inaugurarea sa a avut loc pe data de 9 mai 1998 - Ziua Eroilor și Ziua Europei - dată aleasă și pentru desfășurarea festivităților prilejuite de Zilele Municipiului Mangalia. Piesa poartă o plăcuță de bronz cu scriere latinească, ce poate fi tradusă: „Este înălțător să mori pentru țara ta”. Sobrietatea grea, funerară a edificiului contrastează izbitor cu prospețimea ierbii – simbol ancestral al regenerării și vitalității.




PS: Mozaicul de pe fatada Casei de Cultura este extraordinar, o opera de arta.

Moscheea “ ESMAHAN SULTAN"

Moscheea a fost construită în anul 1575 de fiica sultanului Selim al II-lea(1566-1575), care era soţia lui Sokollu Mehmed Paşa, vizirul tatălui său. Geamia este înconjurată de un cimitir musulman, la fel de valoros prin vechimea sa, atât din punct de vedere cultural, cât şi spiritual, ce conţine morminte vechi de peste 300 de ani. La construcţia moscheii s-a folosit piatră luată din zidurile cetăţi Callatis. Fantâna rituală, aflată în curtea geamiei, a fost construită cu piatră provenită dintr-un vechi mormânt roman. După 1989 moscheea a fost reamenajată cu ajutorul Primăriei Municipiului Mangalia.


În perioada comunistă instituţia de cult fusese năpădită de buruieni, iar cimitirul nu mai era delimitat de niciun fel de gard. La câţiva ani după Revoluţie, mormintele turceşti, vechi de peste 300 de ani, precum şi moscheea propriu-zisă, au fost recondiţionate, iar curtea a fost împrejmuită cu un gard înalt. Comunitatea turco-tătară numără la Mangalia, în prezent, mai bine de 3.000 de credincioşi musulmani. Dintre aceştia, vârstnicii sunt cei care vin în fiecare zi la rugăciunile rituale. Rugăciunea islamică se practică zilnic, de cinci ori, iar chemarea imamului se face auzită în tot oraşul: Allahu Akbar! - Allah e mare!.


Femeile musulmane nu au voie să asiste la rugăciunile din geamie, decât la anumite sărbători (de exemplu la sărbătoarea naşterii Profetului Mahomed, sau ziua în care Coranul a început să fie revelat). Nici măcar în zilele de vineri, sărbătorite de musulmani, ele nu au voie să participe la slujbe. Când vin la moschee ele stau întotdeauna către intrare, în spatele bărbaţilor. În prezent geamia poate fi vizitată de turişti şi locuitorii oraşului, iar hogea Halil Ismet de la Esmahan Sultan le prezintă acestora istoria lăcaşului de cult. În anul 2008 au avut loc lucrări de refacere din temelii a moscheii. Acoperişul a fost decopertat spre a fi înlocuit cu unul nou. În interior s-a refăcut tencuiala iar minaretul, care era foarte înclinat, a fost adus la starea iniţială. S-a refăcut şi fântâna din curte, ce fusese astupată în 1959, iar apa va fi folosită din nou pentru ritualul spălării morţilor.

Un mormint musulman


In minaretul moscheii.


O vedere din interiorul moscheii.

Muzeul de Arheologie Callatis

Intr-una din zilele innorate pe care le-am petrecut la Saturn am vizitat Muzeul de Arheologie Callatis.

Mormântul cu papirus – Cu ocazia nivelării a doi tumuli pentru construirea stadionului din Mangalia, s-a descoperit un ring de piatră ecarisată, cu un diametru de 13 m, iar în mijlocul acestuia un sarcofag datând din secolele IV-III î.Ch. Pe unul dintre capacele sarcofagului au fost găsite două coroane de frunze de lauri din bronz aurit, dovedind că cel care fusese depus în sarcofag era cetăţean de vază al Callatisului. Printre resturile scheletului mâinilor a apărut un papirus, apreciat ca o piesă deosebit de rară, unică în Europa de Sud-Est la acel moment. Papirusul era scris cu caractere epigrafice, cu o cerneală de culoare maron şi putea fi un talisman pentru viaţa de apoi sau o lucrare artistică aparţinând defunctului. Papirusul a fost preluat de cercetători din fosta U.R.S.S. şi dus la Moscova pentru a fi descifrat, dar nu a mai fost înapoiat României, pe motivul deteriorării lui. Mormântul poate fi vizitat în incinta Muzeului de Arheologie „Callatis” Mangalia, sub forma sa tumulară. S-a păstrat şi ringul din piatră pentru a reda cât mai fidel construcţia. Sala tumulului a devenit o sală plină de comori, cele mai valoroase exponate ale muzeului fiind expuse aici şi puse în valoare în vitrine speciale.

Iata si doua imagini din lapidariumul ce este amenajat linga muzeul de arheologie, si care este lasat cam in paragina. In prima poza este un sarcofag iar in a doua un rest de coloana ce a apartinut vreunei cladiri.

Saturn 2010

Am fost la mare. La Saturn-hotel Hora. O statiune micuta, linistita, (fara vacarmul din Mamaia), cu plaja curatica, situata la 40 km de Constanta. 10 zile din care 3 nu s-a putut iesi la plaja din cauza norilor si a ploii. Bucuria tatei ca a putut sa ne poarte pe la toate ruinile din Mangalia, vechiul Callatis, loc incarcat de istorie. Deocamdata citeva fotografii de pe plaja. In alt post va voi arata ce obiective istorice am vizitat prin Callatis.

Apa marii a fost super.


...si stabilopozii.



Aici stateam pe o terasa a hotelului. Mama era in bar la o cafea, iar tata ne fotografia.

O fotografie cu salvamarii care au ajutat la...salvarea, de la inec, a mingii cu care jucam volei si care plecase plutind, ajutata si de un vanticel dinspre uscat spre mare, catre bulgari.
si aici o imagine cu salvarea ...mingii.


vineri, 9 iulie 2010

Cetatea Dinogetia

Pe 19 iunie, aflindu-ne in drum spre mare, am vizitat si ruinele cetatii romano-bizantine Dinogetia , situata imediat dupa ce treci Dunarea cu bacul la Galati in zona localitatii Garvan.
Dinogetia, cetate romana si bizantina este situata pe o mica insula (popina) numita nu intamplator de localnici „Bisericuta”. Asezerea a beneficiat de o pozitie naturala dominanta, cu vizibilitate spre malul stang, de la Barbosi-Galati pana la Aliobrix si, fiind inconjurata de ape (garlele si baltile pe care Dunarea le formeaza in dreapta marelui cot din fata orasului Galati), dispunea si de avantajul unei aparari naturale.
Primele sapaturi arheologice cu caracter sistematic au inceput la initiativa Muzeului National de Antichitati in anul 1939, sub conducerea lui Gh. Stefan si continua si in prezent.
Cea mai veche mentiune unde intalnim acest toponim o gasim la geograful Ptolemeu (Dinodheteia), care face si o localizare exacta. De asemenea, Dinogetia mai apare mentionata in Itinerarium Antonini (Dinigettio), Notitia Dignitatum (Dinogothia), precum si in sec. VII de Geograful din Ravena (Dinogethia).
Cercetarile sistematice incepute in anul 1939 si apoi, din anul 1949 au precizat momentul initial al construirii cetatii si etapele succesive de refacere. Fortificatia este construita de romani in sec. II p.Ch si suprapune o asezare getica. Cetatea sufera distrugeri la mijlocul sec. II p.Ch. si la mijlocul sec. III p.Ch. La sfarsitul secolului III p.Ch. a fost construita, pe stanca naturala, fortificatia romano-bizantina pe care o cunoastem azi. Momentul este marcat de descoperirea, la Garvan, a unui stalp miliar („milliarium”) din timpul lui Diocletian. Noua fortificatie, avea 14 turnuri de aparare dispuse la distanse relativ egale de cca. 20m de-a lungul incintei de forma trapezoidala urmarind in parte forma terenului stancos; dintre ele, trei erau in forma de potcoava cu pilon central, iar celelalte erau in forma de U. Accesul se facea pe poarta principala, care se afla pe latura de S, iar alte doua porti mai mici erau prevazute pe laturile de V si de N. Din perioada de maxima inflorire de la jumatatea sec. IV p.Ch. dateaza constructia unei basilici de plan rectangular, cladirea comandamentului si edificiul termal (baile). Cea mai importanta refacere de la Dinogetia are loc in timpul imparatului Anastasius, la sfarsitul sec. V p.Ch. Cetea Dinogetia este distrusa si parasita la inceputul sec. VII p.Ch.
La „Bisericuta”-Garvan a functionat un castellum ce adapostea detasamente militare (din. Leg. V Macedonica, coh. I Mattiacorum, Leg. I Italica, Coh. I Cilicum si Clasis Flavia Moesica).Pe terasa sudica, despartita de cetate printr-un brat al baltii Latimea, s-a constituit asezarea civila si necropola, care sunt strans legate de evolutia cetatii.
Fortificatia de la Dinogetia este refacuta dupa 971 cand, sub imparatul Ioan Tzimiskes, invingator in luptele cu Sviatoslav al Kievului, Dobrogea reintra in stapanire bizantina. Din acest moment cetatea de la Dinogetia se integra in circuitul economic al Imp. Bizantin. Pentru aproape trei secole (971- inceputul secolului al XIII-lea), asezarea fortificata si-a revenit, in afara de incinta partial reparata, singura constructie de zid era bisericuta(sec. XI-XII) din mijlocul cetatii, care a dat numele actual al insulei.
Din cetatea existenta in sec. VI se pastreaza zidul de incinta, gros de 3 m, strajuit de 14 turnuri. In incinta se afla ruinele unei bazilici, cea mai importanta si cea mai veche de pe teritoriul tarii noastre, a unor drumuri, unelte agricole si casnice, care indica rolul militar al cetatii. Dupa 1990 au fost incepute lucrari de restaurare, Dinogetia devenind un important punct turistic.
Iata mai jos citeva imagini de la Dinogetia.In imaginea de mai jos este poarta principala a cetatii, iar in stinga, in departare se vad ruinele termelor.

Aceeasi poarta principala vazuta dinspre terme. In stinga portii principale s-au descoperit ruinele unei basilici paleocrestine, sec. V-VI.
Sopronul care adaposteste termele.

Iata si ruinele termelor. Aveau bazine cu apa calda si abur si un sistem destul de sofisticat de conducte din ceramica pentru circulatia apei si aburului.


In imaginea de mai jos sunt surprinse ruinile bisericutei bizantine din secolele XI-XII.
Citeva imagini cu turnul 10, restaurat partial.


Recomand vizitarea acestui site arheologic. Veti vedea aici cioburi de ceramica peste tot, multe cochilii de melci pe ruine (!!!), resturi de oase, sapaturi in malurile de pamint din cetate in care se vad straturi de sol continind o multime de resturi ceramice si oase. Aveti ocazia sa vedeti cum cerceteaza arheologii zona.