Fierastrau-Schit Oituz-Vf Cosna-Tg Ocna

Duminica, 17 ianuarie am plecat intr-o excursie usurica (doar vreo 12-13 km). Cu autobuzul din Onesti am mers pina la Fierastrau si de acolo pe jos pina la schitul Oituz, apoi varful Cosna si sosire in Tg Ocna. Ghid ne-a fost dnul Levitchi. Participanti: 7 persoane cu chef de mers pe jos. Desi dimineata la plecarea din Onesti vremea nu se arata prea prietenoasa cu noi, ningand usor si temperatura fiind sub zero cu vreo citeva grade, am hotarat sa nu ne intoarceam din drum. Asa ca am luat un autobuz Bacau-Brasov (care a ajuns cu greu in Onesti) pina in Fierastrau si de acolo pe jos spre schitul Oituz. Faptul ca pe jos era gheata si nu noroi era imbucurator.Dupa vreun km pe drumul ce duce la sondele din zona, zapada isi facea simtita prezenta tot mai mult, semn ca peste noapte ninsese aici ceva mai mult decit in Onesti.
Peisajul devenea din ce in ce mai frumos si mai alb.


Zapada aproape intodeauna este o bucurie. Copacii erau acoperiti de chiciura si aratau ca-n basme, de parca zana zapezii trecuse mai inainte prin zona si asternuse peste tot mantia de omat.
Dupa vreo 50-60 min de mers zarim in negura biserica schitului Oituz.
Dupa o clipa de ragaz si participarea partiala la slujba din biserica am placat pe acelasi drum de sonde catre varful Cosna, locul unor aprige batalii intre romani si germani impreuna cu austro-ungari de cealalta parte in august 1917. La un moment dat drumul de sonde se bifurca, o parte face stinga spre manastirea Bolohanu (vizitata alta data) si cealalta dreapta spre Vf Cosna, pe unde o luam si noi. Natura ne ofera numeroase momente de bucurie vizuala. La un moment dat am vazut o bufnita mare care a trecut in zbor prin fata noastra si s-a asezat intr-un copac.Dupa un scurt popas in zapada pentru a lua o gustare si un ceai fierbinte pornim mai departe.

Soarele ne-a zambit palid din inaltul cerului plumburiu. Intr-un mesteacan, tocmai in varf descoperim noul fruct al acestui arbore: un PET de bere.

Iata-ne ajunsi si pe varful Cosna. O poza de grup, o privire de ansamblu si ne indreptam rapid spre crucea comemorativa de la poalele varfului.

Zapada este superba. Arborii se rup sub greutatea acesteia.

Iata si crucea ce aminteste de luptele duse pe aceste dealuri in august 1917.

Plecam mai departe, trebuie sa ajungem in Tg Ocna pe lumina si mai aveam vreo 2 ore de mers, cel putin.

Un nou popas pentru o gustare si o bulgareala.
Si... suntem in Tg Ocna.

Va recomandam aceasta excursie. Nu este foarte grea nici iarna si nici vara, peisajele sunt splendide, iar pe Cosna inca se mai vad transeele de acum aproape 100 de ani unde si-au dat viata eroii romani pentru ca noi sa putem face aceste trasee in pace.

Turul lacului de acumulare "Valea Uzului" (2)

Dupa odihna prelungita de la "Popasul Pescarilor" plecam spre baraj catinel.

Dupa circa 2,5km ne oprim pentru masa de prinz, sau gratarul de prinz. Cei care au plecat mai repede de la popasul anterior au incins un foc si pe putinul jar au inceput sa sfarie carnatii, fleicile si sunca. Ba, de pofta a aparut si soarele sa vada de unde vine mirosul (si fumul) de friptura.

Si cum aceste bunatati trebuiau udate cu ceva, dl Istrate ne-a "sfintit" cu bunatate de vin rosu fiert de acasa si tinut la caldura in termos. Ce mai, nu ne mai dadeam dusi, doar ca pina la baraj mai era cale lunga de parcurs.
Bucurie mare ne-a cuprins cind am dat si de zapada.

Iata citeva imagini ale varfurilor muntoase de linga baraj reflectate magic in apa lacului de acumulare.

Dupa un alt mic popas pe baraj in care schimbam citeva vorbe cu paznicul purcedem la a cobori pe linga baraj prin padure.

O ultima fotografie la baza barajului.
A fost o excursie binevenita dupa zilele de leneveala de la sfarsit de an. Asteptam cu nerabdare celelalte excursii.

Turul lacului de acumulare Valea Uzului

Duminica, 10 ianuarie a.c. ne-am dezmortit picioarele facind turul lacului de acumulare "Valea Uzului" (cca 16 km). Este o excursie traditionala ce se organizeaza de peste 20 de ani, in prima parte a lunii ianuarie, de catre veteranii montaniarzi din Onesti, adunati si de aceasta data de dl. Gheorghe Istrate , presedintele Clubului de turism si ecologie "Sandru".

Participanti, cum ar zice manelistu', fara numar, toti dornici de miscare dupa zilele de leneveala si imbuibeala din perioada sarbatorilor de sfarsit de an. Cind am ajuns la locul de intilnire, in Salatruc, la motelul din fata fostei ciuture, pentru cine stie, au inceput sa cada stropi de ploaie, dar dorinta noastra de a merge pe jos era prea mare ca sa ne opreasca cativa stropi reci de ploaie de iarna, totusi. Asa ca am continuat driji, iar ploaia vazind ca nu are pe cine sa sperie s-a oprit.

Inceputul a fost pieptis pe o panta care ne-a facut sa asudam si sa gafiim pentru prima si ultima oara in aceasta excursie. Dar apoi am dat de asfalt.

Hanul "Valea Uzului" era tot inchis pentru renovare, asa cum este de ani buni. Apoi am dat de impunatorul baraj de la Valea Uzului unde ne-am pozat cu totii. Am remarcat nivelul foarte scazut al apei in baraj, probabil seceta din 2009 si-a spus cuvintul.

In apropierea Manastirii Poiana Uzului am vazut... struti!!! Da, nu va mirati, de acum putem spune ca strutul este o pasaroaie care traieste si pe la noi. Linga manastire, intr-o imprejmuire se plimba linistit strutul din imagine, dar mai in apropierea manastirii mai erau vreo 4-5 exemplare. Cineva din grup glumind spunea sa sunt de fapt curcani altoiti.

Pentru a lua o gustare, care curind s-a transformat intr-o masa de prinz, ne-am oprit la "Popasul Pescarilor" de la coada lacului.

Dupa masa unii au jucat tenis, tot de masa, altii darz iar altii sau chinuit (vorba vine) cu niscaiva licori bahice, fierte cu piper si scotisoara sau nu.

Acesta nu este un excursionist din grupul nostru ci face parte din decorul barului.

Niste personaje bucuroase de turistii sositi care le-au daruit si lor din merinde.

Partea a doua a excursiei, intr-un alt post zilele urmatoare.